Neurologii explică de ce amintirile umane nu pot fi extrase după moarte
Extragerea amintirilor post-mortem rămâne o provocare pentru cercetători.
Perspectiva extragerii și recreării amintirilor unei persoane decedate reprezintă încă o provocare pentru oamenii de știință, o provocare situată la granița dintre știință avansată și domeniul ficțiunii. Amintirile, codificate sub forma unor rețele neuronale complexe denumite engramme, sunt fundamentul acestui proces. Aceste engramme nu se limitează la o singură regiune a creierului, ci sunt distribuite strategic în multiple arii cerebrale. Hipocampusul joacă un rol central în stocarea memoriei pe termen scurt și lung, în timp ce lobul parietal și cortexul senzorial contribuie la detalii senzoriale și orientarea spațială.
Engramele, interconectate prin sinapse — acele mici spații dintre neuroni prin care circulă semnale electrochimice —, permit reactivarea conexiunilor necesare procesului de rememorare. Totuși, amintirile trec printr-un proces de consolidare în timp, migrarea lor către diferite regiuni cerebrale adăugând un strat suplimentar de complexitate localizării și extragerii acestora.
Extragerea amintirilor prezintă provocări semnificative, întrucât ele nu funcționează ca niște fișiere digitale stocate ordonat. Memoria umană este un proces reconstructiv, nu unul strict reproductiv: creierul tinde să completeze golurile din amintiri cu informații disponibile, ceea ce face recrearea fidelă a acestora extrem de dificilă, aflăm din Live Science.
Pentru a recrea o amintire ar fi necesar să se identifice cu precizie aceste engrame, să se dețină un model complet al creierului uman și să se aibă acces la scanări cerebrale detaliate, realizate de-a lungul vieții individului. Chiar și în aceste condiții ideale, rezultatul ar fi o aproximare influențată de emoții, percepții și interpretări subiective.
Pe lângă complexitatea tehnică, apar întrebări etice esențiale, cum ar fi respectarea confidențialității, lipsa posibilității de a obține consimțământul unei persoane decedate și riscul utilizării abuzive a unei asemenea tehnologii. Concluzia? Fiind profund personale și legate intrinsec de individul care le-a trăit, amintirile rămân, cel puțin în prezent, irepetabile și dispar odată cu persoana.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
De ce riscăm - „din cauza nepalezilor” - să ajungem de căruță în România, propria țară unde suntem pe veci stăpâni de Anca Murgoci
