În contextul politic actual, președintele american în funcție, Joe Biden, este adesea comparat cu ultimul democrat care a pierdut alegerile pentru un al doilea mandat, Jimmy Carter.
Există paralele evidente – ambii au avut de înfruntat provocări care le-au afectat popularitatea, cum ar fi inflația și dezastrele de politică externă.
Atât Carter, cât și Biden au fost nevoiți să gestioneze problema demoralizantă a inflației. Totuși, inflația din perioada Carter era mult mai severă: în noiembrie 1979, inflația prețurilor de consum în Statele Unite era de 12,6%. Comparativ, în cele 12 luni încheiate în noiembrie 2023, inflația CPI a fost de doar 3,1%. Cu toate acestea, inflația rămâne o problemă politică pentru Biden, indiferent dacă fenomenul este acum, în mare parte, de domeniul trecutului.
Problemele de politică externă ale celor doi președinți sunt, de asemenea, remarcabil de similare, în special în ceea ce privește Iranul. În noiembrie 1979, demonstranții studenți au luat cu asalt ambasada SUA din Teheran, luând ostatici 66 de americani. La scurt timp după aceea, Ayatollahul Ruhollah Khomeini s-a întors din exilul său din Paris, iar caracterizarea sa a SUA drept „Marele Satan” a înflăcărat retorica și politica guvernului iranian de atunci.
Astăzi, administrația Biden trebuie să facă față provocărilor Iranului în Siria și Liban, unde acesta sprijină atacurile cu rachete ale Hezbollah asupra Israelului, și în Marea Roșie, unde sprijină atacurile Houthi asupra navelor de marfă. Ostaticii deținuți de Hamas în Gaza sunt, în mare parte, israelieni, alături de un număr mai mic de cetățeni americani cu dublă cetățenie. Incapacitatea administrației Biden de a facilita un armistițiu prelungit sau de a ajuta la eliberarea captivilor creează un sentiment similar de neputință.
FOTO: IMAGO/piemags via Reuters Connect
Dar a fost, cu multă vreme în urmă, un anume senator atât de îngrijorat de faptul că un președinte în exercițiu îi trăgea în jos partidul, încât a provocat o revoltă. Acel senator era Joe Biden, iar președintele în cauză era Jimmy Carter.
Practic, Biden a fost îngrijorat de perspectivele lui Jimmy Carter în 1980 și și-a chestionat colegii democrați cu privire la perspectiva unei convenții deschise. Deși a fost unul dintre cei mai timpurii susținători ai lui Carter în 1976, Biden și-a refuzat sprijinul la mijlocul anului 1979, spunând că partidul avea nevoie de un câștigător și: „Nu sunt sigur că acesta este Jimmy Carter în acest moment”. În cele din urmă, Biden l-a susținut pe Carter, la presiunea colegilor.
În comparație, Biden e cel care acum ar putea beneficia de pe urma sfaturilor pe care i le dădea lui Carter. Cu toate acestea, în interviul său de vineri cu ABC, Biden a oferit dureri de inimă multor democrați, spunând că s-ar simți bine în legătură cu campania din 2024, chiar dacă Donald Trump ar câștiga, „atâta timp cât mi-am dat toată strădania.” Asta nu este ceea ce democrații, care consideră înfrângerea lui Donald Trump ca fiind existențială, vor să audă; ei vor să câștige.
El a dat un răspuns oarecum similar către sfârșitul serii de joi.
Întrebat dacă și-ar reconsidera campania, în cazul în care echipa sa i-ar spune că Harris se află într-o poziție mai bună, Biden a spus că nu ar face-o.
„Nu,” a spus Biden. „Cu excepția cazului în care ar veni și ar spune: ‘Nu există nicio șansă să câștigi.’”
Biden a adăugat într-o șoaptă pronunțată: „Nimeni nu spune asta. Niciun sondaj nu spune asta.”
Răspunsul simplu ar fi fost că Biden crede că el este cel mai bine poziționat. Dar nu a mers pe această variantă. În schimb, a sugerat că ar rămâne în cursă chiar și dacă șansele sunt mici și altcineva ar avea o șansă mai bună.”
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Roxana Neagu