"Nimicul", greu de definit și pentru savanți
Oamenii de știință și fizicienii, reuniți recent la Muzeul American de Istorie Naturală din New York, SUA, au ajuns la concluzia că "nimicul" este atât de greu de definit, încât au ajuns să se întrebe și dacă el într-adevăr există.
Savanții prezenți la întrunirea, care a avut ca temă existența nimicului, a relevat dificultatea acesteia, precum și definirea conceptului în mod științific.
Nimicul este asociat, de regulă, cu un spațiu gol, lipsit de orice înăuntru, însă savanții nu sunt de acord, deoarece "în universul nostru, chiar şi un spaţiu vid, întunecat, în care nu există nicio particulă, tot reprezintă ceva", scrie Live Science, potrivit descoperă.ro.
Nimicul, în conceptul cercetătorilor
“Are o localizare, o formă, este un obiect fizic", spune filosoful Jim Holt. Iar astrofizicianul Neil deGrasse Tyson confirma: “Din moment ce se aplică legile fizicii, legile fizicii nu pot fi considerate drept nimic.”
Specialistul în fizică teoretică Lawrence Krauss, de la Arizona State University, crede că există și un “nimic mai profund”: ceva care nu implică niciun fel de spaţiu, nici timp, nici particule, nici câmpuri (de energie), nici legi ale naturii. “Acesta este pentru mine lucrul cel mai aproape de nimic la care mă pot gândi”, spune Krauss.
Teoria lui Krauss este combătută de Jim Holt. “Există într-adevăr nimicul?” întreabă el. “Să zicem că nu există spaţiu şi nici timp. Dar ce facem cu legile fizicii, cu entităţile matematice? Sau cu conştiinţa? Toate acestea sunt lucruri non-spaţiale şi non-temporale.”
Dezbaterea nu a ocolit nici conceptul matematic al nimicului, lansat de jurnalistul de ştiinţă Charles Seife, autor al cărţii ”Zero: biografia unei idei periculoase”, apărută în anul 2000. El susține să se înceapă cu un set de numere care să includă doar numărul 0 şi apoi să fie îndepărtat zero, rămânând ceea ce se numeşte în matematică mulţimea de măsură nulă.
Eva Silverstein de la Universitatea Stanford, specialist în fizică teoretică, a sugerat o definiţie a nimicului bazată pe teoria câmpului cuantic, care ar implica un sistem cuantic lipsit de grade de libertate (dimensiuni).
Într-o altă încercare de conceptualizare a nimicului, Jim Holt a adus în discuție o idee propusă de fizicianul Alex Vilenkin, de la Universitatea Tufts. “Imaginaţi-vă suprafaţa unei sfere. Este un spaţiu finit, dar fără graniţe. Apoi imaginaţi-vă că această suprafaţă s-ar restrânge la un punct.” Am avea atunci un continuu spaţiu-timp închis, cu raza zero.
Înttrucât nici această definiţe nu descrie complet situaţia, Holt afirmă că nici nu este convins că nimicul chiar există.
„Specialiştii în filosofie analitică spun că nimic este un substantiv, că denumeşte o entitate, dar nu e aşa – de fapt, înseamnă opusul a ceva care există. Ce e aşa de deosebit la nimic? Nu e o noţiune filosofică productivă.”
Lawrence Krauss recunoaște că nimicul este greu de definit: “În ştiinţă există o mulţime de lucruri cărora este imposibil să le dai de rost în mod intuitiv, dar asta nu înseamnă că ele nu există.”
Dificultatea de a înţelege noţiunea de nimic datează de multă vreme, încă de pe vremea grecilor, iar faptul că, așa cum afirmă Charles Seife, pentru oameni, "ideea de nimic reprezintă ceva care îi sperie", definirea nimicului s-ar putea să fie ceva de neatins, o ţintă mobilă, ce se schimbă cu fiecare revoluţie în ştiinţă, sau “s-ar putea ca problema nimicului să nu fie rezolvată niciodată", așa cum susține astrofizicianul Neil deGrasse Tyson.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
