Niște ondulații misterioase au fost detectate la marginea Sistemului Solar

Datele de la o navă spațială care orbitează Pământul au dezvăluit structuri ondulate în șoc de terminare și heliopauză: regiuni în schimbare ale spațiului care marchează una dintre granițele dintre spațiul din interiorul Sistemului Solar și ceea ce este în exterior - spațiul interstelar.

Aceste informații vor ajuta oamenii de știință să înțeleagă mai bine o regiune a spațiului cunoscută sub numele de heliosferă, care se întinde de la Soare și protejează planetele din sistemul nostru solar de radiațiile cosmice.

Există o varietate de moduri în care Soarele afectează spațiul din jurul său. Unul dintre acestea este vântul solar, un flux supersonic constant de plasmă ionizată. El suflă dincolo de planete și Centura Kuiper, în cele din urmă dispărând în marele gol dintre stele.

Punctul în care acest flux scade sub viteza cu care undele sonore pot călători prin mediul interstalar difuz se numește șoc de terminare, iar punctul în care nu mai este suficient de puternic pentru a împinge înapoi împotriva presiunii foarte ușoare a spațiului interstelar este heliopauza.

Ambele sonde Voyager au traversat heliopauza și, efectiv, traversează acum spațiul interstelar, oferindu-ne primele măsurători in situ ale acestei granițe în schimbare. Dar există un alt instrument pe orbita Pământului care a ajutat oamenii de știință să cartografieze heliopauza de când a început operațiunile în 2009: Interstellar Boundary Explorer (IBEX) al NASA.

Ce au descoperit oamenii de știință?

IBEX măsoară atomii neutri energizați, care sunt creați atunci când vântul solar al Soarelui se ciocnește de vântul interstelar la limita Sistemului Solar. Unii dintre acești atomi sunt catapultați mai departe în spațiu, în timp ce alții sunt aruncați înapoi pe Pământ. Odată ce puterea vântului solar care le-a produs este luată în considerare, particulele neutre energizate care se întorc în calea noastră pot fi folosite pentru a cartografia forma graniței.

Hărțile anterioare ale structurii heliosferei s-au bazat pe măsuri la scară lungă ale evoluției presiunii vântului solar și ale emisiilor de atomi neutri energetic, care au dus la o netezire a graniței atât în ​​spațiu, cât și în timp. În 2014, pe o perioadă de aproximativ șase luni, presiunea dinamică a vântului solar a crescut cu aproximativ 50%.

O echipă de oameni de știință condusă de astrofizicianul Eric Zirnstein de la Universitatea Princeton a folosit acest eveniment la scară mai scurtă pentru a obține o imagine mai detaliată a formei șocului de terminare și a heliopauzei – și a găsit ondulații uriașe, la scara a zeci de unități astronomice (o unitate astronomică este distanța medie dintre Pământ și Soare).

Ei au efectuat, de asemenea, modelări și simulări pentru a determina modul în care acest vânt de înaltă presiune a interacționat cu limita Sistemului Solar. Ei au descoperit că frontul de presiune a atins șocul de terminare în 2015, trimițând o undă de presiune prin regiunea dintre șocul de terminare și heliopauză.

Măsurătorile echipei arată, de asemenea, o schimbare destul de semnificativă a distanței până la heliopauză. Voyager 1 a traversat heliopauza în 2012 la o distanță de 122 de unități astronomice. În 2016, echipa a măsurat că distanța până la heliopauză în direcția Voyager 1 era de aproximativ 131 de unități astronomice. La acel moment, sonda se afla la 136 de unități astronomice de soare, încă în spațiul interstelar.ate.

Cu toate acestea, în 2025, o nouă sondă va fi trimisă în spațiu pentru a măsura emisia de atom neutru energetic cu o precizie mai mare și într-un interval mai larg de energie, scrie Science Alert.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News