EXCLUSIV  Nivelul sărăciei în România a ajuns la cote mari. Ce au început să facă angajații dintr-un hipermarket din București

Ințial voiam sa dau numele magazinului, dar când am cerut reprezentanților un punct de vedere despre ce s-a întâmplat, în loc să ne răspundă la întrebări, mi-a cerut datele de identificare ale angajatului și scopul meu nu era să-l dea pe om afară, ci să arătăm nivelul de trai din România.

Am fost la hipermarket și un tânăr care mătura în magazin cerea oamenilor un leu. Omul era angajat acolo și cerea cumpărătorilor un leu, dar o făcea în șoaptă și cumva de la distanță, nu se băga direct în sufletul tău, tocmai pentru a nu fi sesizat de camerele de supraveghere sau de conducere. 

Acest incident poate fi văzut ca un simptom al unor probleme mai profunde legate de nivelul de trai și salariile din România. Când un angajat într-un supermarket – o persoană care are teoretic un loc de muncă stabil – ajunge să ceară bani de la clienți, aceasta sugerează că salariile oferite în anumite sectoare sunt insuficiente pentru a acoperi nevoile de bază ale acestuia.

Salariile minime din România sunt adesea insuficiente pentru a acoperi costurile de trai, mai ales în orașele mari. Dacă un angajat într-un supermarket, o poziție considerată de entry-level, simte nevoia să ceară bani, acest lucru ar putea reflecta faptul că venitul său nu este suficient pentru a-i acoperi cheltuielile esențiale, cum ar fi mâncarea, chiria sau utilitățile.

Există o discrepanță majoră între veniturile din diferite sectoare și între zonele urbane și rurale. În timp ce unele persoane beneficiază de salarii mai mari, altele, în special în sectorul retail sau al serviciilor, câștigă foarte puțin. Această inegalitate poate duce la situații în care oamenii ajung să ceară ajutor chiar dacă au un loc de muncă.

Creșterea costului vieții, fără o creștere corespunzătoare a salariilor, poate pune presiune pe angajați, forțându-i să recurgă la soluții disperate pentru a supraviețui. Deși prețurile la produsele de bază și la utilități au crescut, salariile nu au ținut pasul în mod uniform.

Acest incident ridică întrebări despre cât de bine sunt protejați angajații din România și ce sprijin primesc în cazul în care se confruntă cu dificultăți financiare. Lipsa unui sistem de suport eficient poate lăsa persoanele vulnerabile, chiar și pe cei care sunt angajați, într-o poziție în care trebuie să apeleze la cerșit... chiar în hipermarket.

Este de asemenea important să luăm în considerare impactul psihologic asupra angajaților care se simt forțați să ceară bani. Aceasta poate afecta demnitatea și respectul de sine, ceea ce este un semnal de alarmă cu privire la condițiile de muncă și la tratamentul angajaților în unele industrii.

Am întrebat PR-ul respectivului hipermarket cum comentează „incidentul” și l-am rugat să ne răspundă la următoarele întrebări:

Un angajat care mătura în magazin cerea oamenilor un leu. Ne puteți spune de ce s-a ajuns aici? Aveți probleme cu forța de muncă?

Cât câștigă la dumneavoastră un angajat la curățenie?

De asemenea, este în regulă ca angajații dvs să ceară bani cumpărătorilor? Vom publica mâine dimineață un articol despre ce s-a întâmplat acolo. Dacă doriți, ne puteți trimite și un punct de vedere prin care să ne răspundeți la cele povestite.

Răspunsul PR-ului a fost: „Cu siguranță nu este o practică obișnuită, dimpotrivă. Suntem în curs de investigației a acestui aspect și orice informație suplimentară ne ajută să identificăm mai repede persoana în cauză și să aflăm mai multe despre această situație”.

Răspunsul PR-ului hipermarketului pare destul de evaziv și contradictoriu în prima parte, ceea ce ridică întrebări legate de claritatea și coerența comunicării. În loc să ofere o poziție clară și responsabilă, formularea „cu siguranță nu este o practică obișnuită, dimpotrivă” pare să fie o greșeală sau o confuzie, ceea ce poate submina credibilitatea răspunsului.

Răspunsul PR-ului se concentrează pe identificarea și, posibil, sancționarea angajatului, ceea ce poate părea că încearcă să rezolve problema prin eliminarea „simptomului”, nu prin abordarea cauzei de bază. Aceasta poate transmite un mesaj problematic, și anume că organizația este mai preocupată de protejarea imaginii sale decât de înțelegerea și rezolvarea motivelor pentru care angajatul a simțit nevoia să ceară bani.

În loc să se concentreze pe înțelegerea cauzelor care au condus la acest comportament, cum ar fi nivelul salariilor sau condițiile de muncă, compania pare să fie mai preocupată de identificarea și pedepsirea angajatului. O astfel de reacție poate avea un efect negativ asupra moralului angajaților. Dacă aceștia percep că sunt pedepsiți pentru a-și exprima nemulțumirile sau nevoile, acest lucru poate agrava tensiunile interne și poate deteriora și mai mult relațiile dintre angajați și angajatori.

VEZI ȘI: Mircea Badea, reacție după ce am scris că un angajat de la un hipermarket din București, din zona Grozăvești, cerea bani cumpărătorilor

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News