EXCLUSIV  Noaptea Premiilor Molière

Cinci Premii Molières pentru Edmond, pus în scenă de Alexis Michalik, trei pentru Ivo Van Hove şi adaptarea sa după Visconti, Les Damnés. Două spectacole care au cucerit aproape jumătate din cele 20 de statuete, într-o Noapte a “Molierilor” desfăşurată sub bliţurile fotografilor şi începută cu ovaţionarea lui Isabelle Huppert pe covorul roşu. “După Croisette, flashurile au sclipit din nou şi actorii au fost invitaţi să pozeze câteva secunde în faţa imensei pagini albe”, scria criticul de teatru Armelle Heliot. Festivitatea decernării Premiilor Molière a putut fi urmărită şi pe France 2.     

Marele câştigător al celei de a 29-a ediţii a Premiilor Molières care s-a desfăşurat la Paris în 29 mai, la  Folies Bergère, a fost autorul şi regizorul Alexis Michalik cu piesa sa Edmond, pusă în scenă la Théâtre du Palais Royal, care a obţinut 5 statuete din cele 7 posibile. O consacrare a tânărului artist şi a piesei sale care a avut un sezon minunat la Paris dar şi în turneu cu o a doua distribuţie.

Isabelle Huppert a fost distinsă cu Molière de Onoare 

Isabelle Huppert

“Trăiesc oarecum un vis cu ochii deschişi. Este o celebrare a teatrului traditional, cu 12 actori pe scenă, şi care a rezistat o stagiune şi poate chiar mai mult”, a mărturisit el surâzând.

Michalik a primit pentru a doua oară Premiile Molières pentru montarea unei piese într-un teatru privat şi pentru cel mai bun autor francofon. S-a adăugat Premiul pentru cel mai bun spectacol dintr-un teatru privat. Actorii săi, Guillaume Sentou şi Pierre Forest în rolurile Edmond Rostand şi Constant Coquelin, care povestesc în această piesă care ţine publicul cu sufletul la gură geneza celebrei piese Cyrano de Bergerac, au plecat de la ceremonie cu premiul Revelaţie masculină, respectiv cel mai bun actor în rol secundar.

Jean Pierre Bacri

Alexis Michalik s-a născut la Paris, dintr-un tată britanic şi o mamă de origine poloneză. A debutat ca actor în teatru, dar ese foarte cunoscut mai ales datorită televiziunii, unde a apărut în serialele Diane, femme flic, Terre de lumière. A fost remarcat, de asemenea, pe marele ecran în special în La Bande du drugstore de François Armanet şi în Sagan de Diane Kurys.

A continuat să se distingă în teatru, în comedii, dar şi în rolul principal din Romeo şi Julieta, regizat de Irina Brook.

Primii paşi ca regizor i-a făcut cu trupa Los Figaros, semnând adaptări ireverenţioase ale operelor lui William Shakespeare.

Elsa Lepoivre

Pentru a treia oară, seara a fost orchestrată şi scrisă de Nicolas Bedos, amuzant, avându-i alături în scenete pe Jonathan Lambert, Pierre Arditi şi Berléand, Catherine Jacob, Camille Cottin şi Camille Chamoux, Bruno Salomone şi Régis Laspalès, în evoluţii pline de energie şi de ritm.

Cu o intrare în scenă în sunetele muzicii, cu câteva glume care i-au ţintit între alţii pe Macron, Arditi, Podalydès, Richard Berry sau Michalik, dar şi pe preşedinta Televiziunii franceze, Delphine Ernotte, el a declarat, în versuri, deschisă Noaptea Premiilor Molières, pentru cei care sunt “ultimii care îl aşteaptă pe Godot, ultimii care ştiu că pescăruşul nu este decât o pasăre”.

Decernat lui Philippe Caubère pentru faimosul Bac 68, Premiul pentru cel mai bun artist dintr-un teatru de stat i-a scăpat şi în acest an lui Denis Podalydès, nominalizat pentru rolul din Les Damnés.

Guillaume Sentou, Revelaţia masculină

Dar spectacolul-şoc Les Damnés, creat după scenariul lui Visconti din iulie 2016 în Curtea de onoare de la  Avignon, de flamandul Ivo van Hove la Comedia Franceză a fost distins cu trei statuete din cele 7 nominalizări: Cel mai bun spectacol dintr-un teatru de stat, cea mai bună creaţie vizuală, graţie minunatelor imagini video create de Jan Versweyveld, dar şi Premiul pentru cea mai bună actriţă care a revenit picantei Elsa Lepoivre (sulfuroasa baroană Sophie von Eschenbach).

Tânăra Anna Cervinka a fost declarată Revelaţia feminină, ceea ce a adus Comediei Franceze patru premii.

Vincent Dedienne, Molière pentru spectacol comic

Piesa lui Molière Femeile savante, pusă în scenă de Catherine Hiegel, cu Agnès Jaoui şi Jean-Pierre Bacri, a plecat de la ceremonie cu două statuete. Cea pentru cel mai bun actor într-un spectacol privat a revenit lui Jean-Pierre Bacri, iar cea mai bună actriţă în rol secundar lui Evelyne Buyle pentru rolul Bélise. Cu apariţii rare în teatru, excelent în rolul soţului fanfaron, actorul a explicat, autoironic, că este încântat şi de experienţa teatrală, şi de premiul obţinut, dar nu doreşte să urce din nou pe scenă. “În cinema eşti răsfăţat. Teatrul înseamnă cu adevărat muncă şi, cum sunt leneş, îmi ajunge să joc odată la 10 ani…”

Nefericit din cauza eşecului său la categoria cel mai bun actor, Pierre Arditi a avut totuşi bucuria de a înmâna premiul pentru cea mai bună actriţă într-un teatru privat surorii lui, Catherine Arditi, pentru rolul unei mame handicapate din Ensemble, de Fabio Marra, creat la Off Avignon în 2015 şi reluat acum la Petit-Montparnasse.

În ceea ce îl priveşte, Vincent Dedienne a primit premiul pentru spectacolul umoristic  S’il se passe quelque chose, un premiu pe care l-a dedicat “tuturor celor care caută cu disperare dragostea şi o primesc cu umor”.

Catherine Arditi

Artist complet, care “combină aproape toate disciplinele scenei într-o magie poetică”, nepotul lui Charlie Chaplin, James Thierrée a fost considerat cel mai bun regizor pentru un spectacol montat într-un teatru de stat, cu fabuloasa piesă Grenouille avait raison.

Pentru adaptarea romanului lui Maylis de Kerangal, Réparer les vivants, pe care a interpretat-o singur, Emmanuel Noblet a primit premiul pentru cel mai bun one man show, un spectacol fără nimic din comicul showrilor.

Recompensa pentru spectacolul muzical a mers către Ivo Livi, care transcrie în cântec, cu energie şi bucurie a comunicării, viaţa lui Yves Montand, de Ali Bougheraba şi Cristos Mitropoulos, pus în scenă de Marc Pistolesi la Théâtre Tristan Bernard şi Théâtre de la Gaité Montparnasse.

Nicolas Bedos

Molière pentru comedie a fost atribuit spectacolului Bigre de Pierre Guillois, o montare fără cuvinte şi extrem de burlescă. Guillois creează o punte între teatrul privat şi cel public, anunţând pentru anul viitor o “operă porno”.

În sfârşit, Pauline Bureau a primit premiul pentru spectacol destinat publicului tânăr, cu Dormir 100 ans.

În total au fost conferite 20 de statuete, printre care, nu în ultimul rând, un Molière de Onoare pentru Isabelle Huppert, nominalizată de-a lungul timpului de şapte ori la premiul pentru cea mai bună actriţă, fără a-l primi însă niciodată.

Scena din Edmond la Theatre de la Palais Royal

Ea a mărturisit că n-ar fi trebuit să-l accepte niciodată, pentru că un asemenea premiu te face să reconsideri trecutul, iar pentru ea contează numai proiectele. Militantă, a adresat un mesaj lui Vladimir Putin, privind soarta artistului rus Kirill Serebrennikov, cercetat pentru finanţele teatrului în care lucrează.

“Mi s-a propus de multe ori un premiu de onoare, l-am refuzat întotdeauna, dar acum îmi face plăcere să-l primesc în numele tuturor acelora cu care am lucrat”, a declarat actriţa atât de des premiată în cinema şi atât de puţin în teatru.

Fany Ardant

“Teatrul este o utopie, un spaţiu în care sunt apărate uneori lucruri puţin obişnuite care pot deruta, surprinde şi cu care adesea nu eşti de acord”, a încercat ea să explice diferenţa de recunoaştere între rolurile ei din film şi cele din teatru.

Noatea Premiilor Molière a avut de fapt ca star Teatrul. Ea s-a încheiat cu apariţia ştrengărească şi muzicală a actriţei Fanny Ardant. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News