EXCLUSIV  Noi criterii pentru abilitarea profesorilor coordonatori de doctorat. Prof. Mihai Coman arată cum poți face asta scriind un singur articol științific

"Problema asta a reformei învățământului este ca un fel de pojar, pe care însă nu-l faci o dată și pe urmă toată viața ai scăpat, ci pe care-l faci așa, din doi în doi ani, să zicem, din ministru în ministru. Că s-au perindat aici miniștri mai rău ca vedetele pe covorul roșu de la Oscar. Fiecare ministru sau fiecare grup de lobby din preajma lui a venit cu alte idei și alte structuri", arată profesorul.

Despre noul ministru al Educației, Daniel David, Mihai Coman recunoaște că "e mai echilibrat, spunând că nu vrea să introducă materii noi în preuniversitar, în contextul discuțiilor despre introducerea cursurilor de gramatică în literatură. În același timp însă, în paralel cu el (fiindcă el a moștenit, cadou în brațe, tava cu meniul deja făcut), se produc două mișcări care ar viza o asemenea reformare la nivel universitar".

Una dintre aceste mișcări "este făcută de ARACIS, adică agenția care se ocupă de autorizarea și acreditarea programelor de învățământ. Alta a fost începută, oprită și probabil că va continua la CNATDCU (Comisia Națională de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare), care se ocupă de persoane - cele care ar trebui să primească dreptul să conducă doctorate".

Cum poți deveni, mai nou, coordonator de doctorat

"Într-o vreme, CNATDCU se ocupa și de profesori și conferențiari. Acum aceștia rămân la latitudinea universităților, deci CNATDCU a fixat niște standarde, dar Dumnezeu știe dacă se aplică sau nu pretutindeni. Și doctoratul i-a cam ieșit din câmpul de autoritate, fiindcă se spune în lege că el va verifica doar îndeplinirea condițiilor administrative. Adică face ceea ce ar face secretara, dacă dosarul avea actele A, B, C, D din opis. Așa ar interpretez eu", spune profesorul Mihai Coman.

"Dar pe lângă asta, CNATDCU a început să fixeze standardele pentru ca cineva să capete dreptul să conducă doctoratul, adică să fie abilitat. Existau niște standarde, ele s-au revăzut în timp, au fost niște oscilații, când mai severe, când mai lejere, au fost momente când erau atât de lejere că până și iepurașii puteau să fie abilitați - dar în sfârșit, de vreo 5 ani, erau stabile.

CNATDCU a afișat o listă cu criteriile care îi se ceruseră. Criteriile presupuneau ca pentru fiecare domeniu să fixeze un nucleu de discipline care sunt specifice acelui domeniu. Cum ar fi un nucleu în științele comunicării, în sociologie, altul, în administrație, altul etc. În acest proces, colegii din țară, când au fost afișate prima dată, au făcut foarte multe observații critice și chiar au contestat. Și colegii mei din comisie care erau în științele comunicării foarte impresionați de acest lucru, au început să ușureze. Ca atunci când ești într-un balon și tot ușurezi ca să te duci tot mai sus. Ce înseamnă asta?

Pe cifre înseamnă că, din 15 materii, discipline, domenii, să spunem, care sunt considerate nucleuri, numai trei sunt în științele comunicării: comunicare, televiziune/radio și științele informării, care sunt vecine cu noi. Deci, tehnic, chiar numai două. Asta înseamnă cam o cincime.

Numai că, potrivit pasului următor, disciplinele-nucleu trebuie să reprezinte doar 25% din activitatea celui care aplică să devină conducător de doctorat în științele comunicării (...). Asta ar însemna, după mine, că dacă un personaj a scris zece articole și capitole de cărți, dacă are unul singur care e despre comunicarea furnicilor sau despre politică și televiziune, el se abilitează și poate să conducă doctorat în științele comunicării. Deși opera lui poate să fie foarte departe. Și de aici sigur, probabil că vor înflori doctoratele și conducătorii de doctorat pentru că condițiile astea sunt absolut incredibile", conchide profesorul emerit.

Ascultă mai multe aici:

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News