• Noroc cu Halep, că ”respiră” și Delia un pic. Următorul!

A urmat Halep! Acestea sunt subiectele de interes pentru românii care-și dau cu părerea. Ar fi de înțeles să-ți pese că o sportivă performantă a fost depistată dopată - până la proba contrarie, dar nimănui nu-i pasă de roxadustat. Puțini știu să-l numească. Știu că au prins-o pe Halep cu medicamente interzise. Oricum, e deja condamnată: ”E out din sport! Nu se mai întoarce după 4 ani (!). Oricum voia să plece, dar măcar de nu ieșea așa rușinos din scenă” așa am putea sumariza părerile negative. Desigur, sunt și persoane care zic: nu, n-ar face Simona niciodată așa ceva. Indiferent că ar face, că n-ar face, e o problemă a ei, care trebuie tratată pas cu pas, cu demnitate, oricare ar fi verdictul final. 

Dar nu despre Delia e vorba aici, nici despre Simona, nici despre cine a fost sau cine va urma. 

Căci, pentru mulți, totul se rezumă la bârfă. De parcă îi păsa cuiva, până alaltăieri, dacă face Delia sau nu copii. Nu! Unii râd de stilul ei și trec mai departe. Dau și fug! Astăzi, Delia a picat din top. Nu mai e de primă pagină căci a apărut o bârfă mai bună: Simona - o imagine care a fost susținută doar când a ajuns în vârf. Căci, din casa noastră din care eroismul nu ne dă afară, ne asociem cu vârfurile. Desigur, fără munca aferentă tabloului principal. Iar când vârfurile pică, le mai dăm și noi una, să-i doborâm de tot, pentru că, deodată, devin slabi, ca noi... 

Unii vor să ajungă în vârf cățărându-se pe aceste nume. Își pun în ramă aparițiile, momentul în care părerea lor a contat. Se simt mândri. Dar celebritatea la care râvnesc ține până mâine. Părerologia nu este o performanță. Cum nici bârfa nu e. A vorbi despre oameni care-și văd de viețile lor, cu alegerile lor, a-i critica pentru opinii sau fapte nu ne face decât mai mici decât eram înainte cu câteva secunde. Dacă ar fi să privim din exterior, ne-am da seama că problema e a celui care critică, acela care nu va ajunge niciodată la nivelul subiectului discuției, pentru că nu are cum: în timp ce subiectul lui muncește, el vorbește. Pentru mulți - și, personal, mărturisesc că n-am înțeles niciodată asta - e mai simplu să urăști decât să iubești, e mai simplu să faci rău decât să faci bine, de parcă au ajuns pe lume ca fruct al războiului. Dar e o discuție prea profundă și plictisitoare pentru a medita la ea și a o înțelege, căci imediat apare o bârfă nouă, mai bună de comentat. 

Credeți că-i pasă cuiva că Delia vrea sau nu copii? Evident că nu! Dacă ar face Delia un copil, s-ar duce criticii să o aplaude? I-ar spune cineva: Bravo, Delia, ai un copil? E de râs! Nimănui nu-i pasă de viața personală a Deliei, nici măcar de cea profesională. Ea, ca orice vedetă, nu face decât deliciul știrilor mondene, iar dacă este ceva de criticat, cu atât mai bine, face audiență. 

Pe de altă parte, i-a păsat cuiva de Simona când era jos, când era mică și nu avea performanțe? S-a gândit cineva, înainte de a spune acum că ”Simona e plină de bani, nu-i plângem de milă, mai face o reclamă la Dedeman și s-a scos”, că a ajuns cine e astăzi datorită ei și a familiei ei? Că ieri nu era plină de bani, dar că nimănui din acest frumos stat român nu i-a păsat? A susținut-o cineva înainte să ajungă sus? Sau după? Da, a avut și are fani, dar doar de când a devenit celebră, de când a adus tenisul în discuțiile românești. Simona nu e singurul copil pe care părinții au mizat totul. Mulți au pierdut totul. 

Oricum, și Simona trebuie să stea liniștită - cum este acum Delia, căci, în câteva zile, apare o bârfă mai bună și vor uita și de ea. Dar și de performanțele ei.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News