• Nosfe nu a fost un ratat, nici "rupt", nici lache! N-a fost vreo legendă ca Nicolaescu, dar a fost un tată bun. A fost. Nu mai e
Cu cât cunosc mai bine oamenii, cu atât iubesc mai mult câinii. Azi nu o zice Charles de Gaulle. Azi o spun eu. Îţi vine să iubeşti mai mult şi pietrele din drum când vezi câtă întunecime poate să încapă în inimile unora.
Da, Nosfe nu a avut nume de scenă de sfânt. Nu a lăsat în urma lui un repertoriu impresionant, nici măcar nu a fost atât de cunoscut pe cât e acum, de vreo 30 de ore încoace. Nu a fost vreo legendă, nici pe departe! A fost încă unul, încă un "drogat", încă un "ratat", încă un “rupt”, un “lache” – aşa cum îl numesc mulţi în online.
Eu nu ştiu mai nimic despre el. Ştiu doar atât: că a fost, până mai ieri, tată pentru o micuţă fără de vină şi soţ, poate chiar un soţ atent şi iubitor. Nu i-am ascultat niciodată muzica. Nici nu cred că ştiam de el până acum, deşi sunt din generaţia tânără şi ascult rap cu influenţe de trance şi ghetto. Nosfe nu înseamnă nimic pentru mine. Dar a însemnat şi înseamnă pentru familia lui, pentru breasla lui, pentru fanii lui, pentru părinţii lui. Nu-mi place deloc nickname-ul lui. Dar la fel de “neinspirat” ca să nu zic “urât” ca numele de scenă e şi eticheta pe care mulţi atotştiutori i-au pus-o celui care ieri a închis ochii pentru totdeauna, la numai 37 de ani: drogat. Nu mi-e clar ce i-a adus sfârşitul şi nici nu cred că e atât de important. Ori infarct, ori supradoză, ori infarct provocat de supradoză… mai contează? Omul nu mai e. Nu va ma cânta. Nu-şi va mai duce fetiţa dimineaţă la şcoală… niciodată. Nu-şi va mai ţine soţia în braţe în veci. E fără suflare. E plecat. De ce e mereu nevoie să-i terfelim la nesfârşit pe cei care oricum nu mai sunt pe aici, printre noi?
Judecători cu roba prinsă-n taste
Suntem răi. Da’ ce răi! Avem mereu vorbele la noi când vine vorba de oameni care au greşit. Mulţi se simt judecători şi se umflă, de câteva ceasuri bune, pe sub roba agăţată-n... taste. Sunt deranjaţi că abundă presa în articole şi dezvăluiri despre Nosfe, că de ieri numai despre asta se vorbeşte şi se scrie, că aşa “vâlvă” nu s-a făcut nici când ne-au murit marii actori ori au plecat în stele Adrian Păunescu ori Sergiu Nicolaescu. Da, nu există comparaţie. Dar parcă n-ar fi loc nici de atât de mult pumn în gură, nu? De ce se face chetă pentru Nosfe? Cine l-a pus “să se spargă”? L-a obligat cineva să se drogheze? Din concerte n-a reuşit să pună niciun ban deoparte pentru familie? – sunt întrebări de ieri şi de azi adunate de prin online.
Nosfe n-o fi fost cel mai aşezat om, n-o fi avut un trai exemplar dar, culmea, aşa… cu dozele lui şi cu greşelile şi nebuniile lui de “om mare”, a plăcut unora. Nu mie. Unora mulţi. Care-l ascultau, îi ştiau versurile pe de rost, îi urmăreau interviurile şi luau bilete la concertele lui. Dincolo de “drogat”, Nosfe a fost şi el un... artist. A fost Darius Vlad Creţan. Un om. Unul care-a urcat pe scenă, a ajuns la radio, a dat interviuri şi a adunat în jurul lui fani. Un gălăţean între atâţia alţii, dar unul care iubea ritmul şi rimele şi care se ghida în carieră după mesajul pe care-l avea postat în Bio pe pagina de Facebook: “La câte nopți am pierdut, am mai câștigat o viață”
Nosfe n-a fost un sfânt. Nici un talent de neegalat. De departe, nici vreun model de urmat în lumea credincioşilor. Dar aşa, plin de păcate, a strălucit. Pe scena lui, între fanii lui, pe muzica şi pe versurile lui. Nosfe a făcut, cândva, câţiva tineri fericiţi, a alungat supărarea din sufletele câtorva adolescenţi, a ridicat de pe scaune câteva săli de spectacol şi a mai şi vândut câteva albume. Habar n-am cum ar trebui să închei rândurile de mai sus, cum e mai potrivit să zic şi eu un "pa pa" celui care s-o fi auzit poate şi fără să ştiu prin boxele mele sau în maşina mea. Rămân pe clasic: două degete la chipiu şi un "Respect, man!". Mai departe de aici... viaţa se va întâmpla şi fără tine.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
