Aceasta poate fi o lecție de decență pentru cei care caută să profite de clienți. Terasa respectivă ar fi putut oricând să aibă prețuri piperate, dar bonul fiscal ne-a uimit.
Koronisia este o mică insulă din inima Golfului Ambracian, accesibilă cu mașina, pe o șosea asfaltată, de aproximativ 20 de kilometri, care este mărginită de apă pe ambele părți. Călătoria este fascinantă aici, mai ales dacă reușești să vezi pelicanii în mediul lor natural sau păsările flamingo.
Insula are o populație de doar 160 de rezidenți permanenți, fiind un sat de pescari, renumit pentru tavernele sale grozave de pește, cu rețete tradiționale și mâncăruri abundente din fructe de mare, care sosesc proaspete, direct din portul mic al insulei.
Vorbind cu un grec, venit aici la originile soției sale, singura familie ce anima plaja de lângă port, am aflat că, în principal, pe insulă vin foarte multe iahturi, în special în iulie și-n august.
V-ați fi gândit poate, ca români, că tavernele ar profita de asta, că insula este vizitată în special de persoane care, teoretic, au venituri ceva mai ridicate și că prețurile ar fi piperate.
Am ajuns dimineață în Koronisia. La taverna la care ne-am oprit, care mi-a amintit de westernurile de la Hollywood cu Vestul Sălbatic, erau vreo 10 greci de-ai locului și maximum tot atâția turiști. Meniul nu era cu cod QR, ci verbal, așa că nu aflai prețurile decât dacă întrebai. În final, după două frappe-uri, o apă mare și una mică, a venit nota: 7 euro, după cum arată și bonul:
Oare unde, în țara noastră, găsești un frappe la 10-12 lei, într-o destinație turistică? Sau apă la 2,5 lei?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu