Noul val al cinematografiei, în „Anul Nou care n-a fost”: Nu e un film istoric, nu e o comedie, e o viață crudă pusă pe masă

Ioana Flora, invitata lui Ionuț Vulpescu din podcastul "Avangarda", a făcut parte din distribuția filmului și a dezvăluit, în cadrul podcastului, câteva idei despre "noul val" din cinematografia românească.

„Anul Nou care n-a fost”, filmul românesc care a câștigat sâmbătă seară Premiul Orizzonti la Festivalul Internațional de Film de la Veneția, spune povestea unei zile absurde din România lunii decembrie 1989.

Filmului i s-a acordat Marele Premiu al secțiunii Orizzonti la Veneția. "Anul nou care n-a fost" are ceva „fermecos”, așa cum spune Ioana Flora, nu despre Revoluția Română, ci despre orice dictatură, și reprezintă o capodoperă a (a)normalității lumii sociale și schimbării unui regim, care avea să promită un An Nou și o viață nouă.

Ioana Flora, captură ecran podcast "Avangarda"

Noul val al cinematografiei

"(N.r., Bogdan Mureșanu, regizorul filmului) A adus viața asta de acum. Adică n-a făcut film istoric sau n-a făcut comedie romantică, dar a adus o viață așa cum e ea, crudă, și a pus-o pe masă.

În același timp, s-a folosit de niște mijloace prin care nu dorea să transforme realitatea. Știi, probabil, discuția despre muzică. Pui o muzică tristă, eu mă întristez. Pui o muzică veselă, ha-ha, ce mă râd.

Muzica e doar ca la radio - nu o pui așa, pe fundal, ca să mă influențezi. Adică nu există nicio influență emoțională, nicio pârghie emoțională, decât povestea în sine, aia care e acolo (...).

Și imaginea, mișcarea camerei, poziționarea camerei, ca martor, deci nu mai era plan/contraplan, deodată era plan/secvență, adică a adus... un dicționar. A pus în față un dicționar.

Puterea valului a fost faptul că regizorii au preluat, cumva, entuziast asta și de-aia a avut această putere. Cum, în pictură, dacă zici da Vinci, zici (n.r., și că) el a avut foarte mulți urmași.

Cred că asta a creat această putere. Faptul că s-au multiplicat, au existat mulți și fiecare a diversificat în felul lui. Acum două seri mă uitam la filmul lui Porumboiu - „A fost sau n-a fost”. E impecabil, știi? Impecabil (...)", spune Ioana Flora.

Ioana Flora și Ionuț Vulpescu, captură ecran podcast "Avangarda"

Proiectele de viitor ale Ioanei Flora

"Ca să-ți răspund și la întrebarea cu ce fac cu teatrul (...). Am un spectacol cu doamna Maia Morgenstern, care se numește „Arta interviului”, care se joacă la Târgu Jiu, la „Elvira Godeanu” și care se va continua în stagiunea asta.

(N.r., Mai am) Un spectacol care se numește „Ultimii”, cu Claudiu Istodor și cu restul trupei de acolo. Am făcut un spectacol în vara asta, în regia lui Ștefan Lupu, un spectacol coregrafic (adică de dans, de teatru-dans) dedicat lui Brâncuși care se numește „Zborul” și pentru care o să avem premiera în toamna asta.

Și un proiect, un one woman show, acum lucrez un proiect AFCN la Teatrul Metropolis și un one woman show la Teatrul de Comedie", mai spune Ioana Flora.

***

Serbia e locul rădăcinilor ei, dar România e acasă. Tatăl său, Ioan Flora, a fost un important poet optzecist, care ar fi vrut-o arhitectă. I-a luat opt ani să îl facă să înțeleagă că a luat cea mai bună decizie pentru cariera ei mergând la teatru.

Însă premiile și recunoașterea publicului au fost cel mai bun semn că viața pe scândură și dincolo de cameră sunt cele două lumi posibile din care poate crea artă. Cel mai greu i-a fost în pandemie: a trăi impredictibil, fără finanțare pentru proiecte, fără resurse pentru vocație, e un test existențial.

Dar destinul a făcut ca foarte repede incertitudinea să treacă și Ioana Flora să redevină actrița premiată la Cannes, Berlin, San Sebastian și în alte locuri ale excelenței artistice. Invitată la microfonul podcastului Avangarda, Ioana Flora destăinuie ce înseamnă viața de mamă cu doi copii gemeni, care e poezia pe care i-a dedicat-o Nichita Stănescu, dar și ce a însemnat succesul consacrării prin „Marfa și banii”.

În dialog cu fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu, actrița Ioana Flora explică de ce AFCN-ul deține monopolul formelor de sprijin real pentru independenți și care sunt căile prin care iubirea pentru artă ar putea deveni o normalitate în România, și din perspectiva producției, dar și a consumului cultural.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News