Am trăit în ultimele săptămâni un eveniment extraordinar dar.. nu despre fotbal este vorba.
Desigur, participarea meritorie a echipei noastre la un campionat de fotbal atât de important ca cel care are loc în Germania este un eveniment important și demn de atmosfera entuziastă de care a avut parte dar, nici despre această participare spectaculoasă și plină de culoare nu este vorba în cele ce voi prezenta mai jos.
O cifră, adică un număr.
Este vorba despre numărul cetățenilor români care au participat ca suporteri la toate meciurile echipei noastre. Este un număr de aproape 50.000 de români din diaspora și din țară care s-au prezentat, pe banii și pe timpul lor, nu doar la meciuri ci și la adevărate meeting-uri de susținere în piețele orașelor care găzduiau meciurile.
Importanța acestui fenomen este dată și de unicitatea lui.
Nu am mai avut în istoria de după 1990 o participare atât de numeroasă la nici una dintre prezențele echipelor românești la concursuri internaționale din afara țării, nu a fost marcată de incidente violente provocate de așa numiții ultrași, au fost îmbinate cu momente cultural-folclorice, scandări patriotice, intonarea imnului național, mii de drapele cu tricolorul românesc.
Prezența mulțimii galbene a românilor pe străzile orașelor germane a fost pentru comentatori și analiști o surpriză mai mare decât rezultatul bun obținut de echipă la calificări.
Nu sunt microbist și nu știu să fac comparație între ”generația de aur” și ”generația de suflet” dar, ca economist, cred și sper că suntem în pragul unei mari schimbări comportamentale a românilor, fie ei simpatizanți a uneia sau a alteia dintre generații. Numărul și comportamentul acestora cu ocazia acestui campionat sunt elemente care se cer tratate și analizate cu mare atenție deoarece, după părerea mea, suntem martorii unui fenomen de maximă importanță cu implicații nu doar în domeniul sportului ci și în cel al economiei.
Comportamentul populației este un element important al dezvoltării, creșterii și modernizării unei economii naționale. Comportamentul poate fi pasiv, dezinteresat și nemotivat, neîncrezător în instituțiile statului, orientat spre o depărate tot mai mare de colectivitate, de interesul general prin promovarea doar a intereselor individuale. Este tipul de comportament care duce la o ruptură gravă și periculoasă între stat și cetățean, la efortul cetățeanului de se ”descurca” singur ca urmare a incapacității instituțiilor statului de a-i asigura bunăstarea și protecția în caz de criză. Consecința este lipsa de motivare a cetățeanului pentru a muncii în țară, pentru a depune efort în direcția realizării unor obiective pe termen mediu și lung. Un astfel de comportament l-am remarcat deseori atât în țară cât și în diaspora. Să ne amintim de felul în care cei din diaspora, veniți în țară cu diverse ocazii declarau chiar de la graniță că nu-i mai interesează din ”Românica” nimic altceva decât rudele rămase în țară. Cei din țară, la rândul lor, ”se descurcă” cum pot sub avalanșa inflației și a facturilor, pierzându-și încrederea în capacitatea guvernanților de a-i proteja.
Părerea mea este că modul cum cei aproape 50.000 de români din țară și din diaspora s-au comportat zi de zi pe parcursul perioadei în care echipa a fost implicată în concurs, ar putea fi interpretat ca un semnal al schimbării de comportament.
Deocamdată, un semnal și nu un trend dar, oricum ar fi extrem de important.
Experiența pe care o am din studiul comportamentului cetățenilor din țări ca Japonia, Germania sau Vietnam în perioada postbelică sau de crize mă determină să cred că asistăm la începutul unui proces de schimbare a comportamentului românilor față de problemele României și ale viitorului ei. Este un proces care ar putea fi caracterizat prin trecerea de la o stare de apatie și dezinteres față de problemele prezente și de viitor ale țării la o stare caracterizată de o mai evidentă conștientizare a faptului că aparțin unei națiuni în care, într-un fel sau altul, își au locul.
Impresia mea, observând modul cum s-au comportat cei peste 50.000 de români este că, oportunitatea unui eveniment sportiv, a scos la iveală existența unui sentiment dominant în tot ceea ce acei români au trăit pe străzi, în piețe sau pe stadioane. Este sentimentul exprimat ca pe o dorință de a-și manifesta apartenența la o nație și la o țară cu care se pot mândri. A apărut nevoia de a se simți importanți ca români, de a arăta altora că avem valoare, că nu suntem cu nimic mai prejos decât alții, că știm să ne adunăm mic cu mare atunci când este nevoie de sprijinul nostru.
Schimbarea de la comportamentul caracterizat prin ”jena” pe care unii o aveau de a se recomanda în străinătate ca români la comportamentul puternicii și spectaculoasei manifestări a ”românismului” poate fi doar un moment conjunctural și nerepetabil creat în contextul special al atmosferei specifice unui eveniment sportiv de o asemenea anvergură.
Poate fi, dar ”cineva” nu poate și nu are dreptul să creadă așa ceva.
Acel ”cineva” este clasa politică românească și decidenții ei politici.
Cei care conduc România azi, parlament, guvern, președinte, miniștrii și prim ministru ar trebui să fericiți de ceea ce s-a întâmplat și să spere cu disperare că nu a fost o unică întâmplare, ci un semn de schimbare a comportamentului românilor.
De ce ar trebui să fie fericiți? Pentru că primesc exact de ceea ce aveau cea mai mare nevoie: aportul cetățenilor la realizarea programelor de dezvoltare, implicarea și motivarea lor în aplicarea unor măsuri de echilibrare macroeconomică care cer un parteneriat efectiv și corect între stat și populație.
Părerea mea este aceea că cei peste 50.000 de români au dovedit imensul potențial pe care acest popor îl are pentru a deveni un partener important al statului, dar numai dacă cei care ne conduc știu să comunice cu ei, să fie cinstiți și responsabili în promisiunile pe care le fac, să le ofere perspectiva dezvoltării pe termen mediu și lung, conducându-i cu profesionalism spre ”luminița de la capătul tunelului”.
Românii nu se leapădă de ”Românica”, din contră, vor să se mândrească cu ea nu doar la campionatul de fotbal ci oriunde și oricând. Vor să fie apreciați pentru ceea ce fac, pentru că Duster-ul este cea mai cumpărată mașină în Anglia, pentru că avem o agricultură are concurează cu succes piața cerealieră europeană, pentru că nu avem doar echipă de fotbal, ci și echipă de elevi campioni mondiali la robotică și încă multe altele de care nici noi românii nu prea știm fiind bombardați de dimineață până seara doar cu breaking news de nenorociri și vești proaste.
Închei prin a-mi reafirma convingerea că asistăm la un semnal al schimbării de comportament, ce poate deveni unul dintre cei mai importanți factori de creștere și modernizare economică a României. Mai mult decât PNRR sau alte fonduri, România are nevoie de susținerea și motivarea cetățenilor ei, oriunde s-ar afla ei. Unitatea de care au dat dovadă cei 50.000 în susținerea echipei dovedește că atunci când cred în ceva, românii pot deveni o forță.
Fotbalul a fost ”ocazia” manifestării unui patriotism bazat pe un obiectiv concret, acela al sprijinirii unei echipe românești, dar decidenții politici au obligația să ofere românilor și alte obiective concrete care să le stimuleze patriotismul. Aceasta înseamnă programe politice și de guvernare credibile, corecte, responsabile.
Întorcându-mă la fotbal voi spune că ”mingea este la decidenții politici”.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu