Era înfumurată, răsfăţată, iar când bătea din picior toată lumea o asculta şi se supunea dorinţelor ei. Aşa era văzută fiica fostului lider comunist Gheorghe Gheorghiu Dej.
„Nu e talentată, dar e tare-n tată“ era vorba care o însoțea pe Lica Gheorghiu, fata cea mare a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej. Căci Vasilica Gheorghiu, pe adevăratul său nume din care fusese extrasă prescurtarea Lica pentru numele de scenă, a vrut să fie actriţă de cinema. I s-a împlinit visul. Doar că publicul din România nu a fost prea încântat de niciuna din prestaţiile ei. Lica a abandonat studiile economice la Moscova și a revenit în România, hotărâtă să-şi facă o carieră în cinematografie. Statutul tatălui i-a asigurat, cum era de aşteptat, imaginea de vedetă a filmului românesc.
Fiica cea mare a Şefului Suprem voia să interpreteze doar roluri principale în filme, deşi nici talentul, nici înfăţişarea n-o calificau pentru asta, spuneau criticii vremii. Fostul director al Studioului Cinematografic Bucureşti, Paul Cornea, a trasat în doar câteva tușe groase un portret al Licăi Gheorghiu, în volumul memorialistic „Ce a fost. Cum a fost“. "Avea un cap frumos, cu trăsături regulate, dar inexpresive, era scundă şi avea picioare scurte. O dezavantajau însă rigiditatea gesturilor, caracterul lemnos al mişcării scenice, îndeosebi rostirea: cea mai banală propoziţie suna în gura ei placid şi fals. Oricâtă osteneală şi-ar fi dat cineva s-o corecteze, presupunând că ar fi avut curajul s-o facă, ar fi fost inutil: ea era încredinţată că posedă calităţi de star, iar un anturaj iresponsabil îi întreţinea convingerea, prin linguşeli inadmisibile" spune Cornea în lucrarea sa.
Cornea o descrie pe Lica ca fiind capricioasă şi răsfăţată. Folosindu-se fără scrupule de puterea tatălui său, devenise un om de temut la acele vremuri. Până şi înalţii funcţionari de partid se străduiau să o evite, a rememorat fostul director.
Lica Gheorghiu a avut viaţă scurtă pe platourile de filmare. Devenită actriţă datorită tatălui său, ea a fost distribuită în câteva filme ale epocii: „Avalanşa“, „Tudor“, „De-aş fi Harap Alb“, „Lupeni ‘29“. Totuși, a jucat alături de George Calboreanu, George Vraca, Alexandru Giugaru, Ştefan Ciubotăraşu, Colea Răutu, Emanoil Petruţ, Gheorghe Dinică, George Motoi.
Cariera i s-a încheiat subit odată cu moartea tatălui ei, în 1965. Lica Gheorghiu a murit în 1987. A cerut din timpul vieţii ca pe mormântul ei de la cimitirul Cernica să se graveze „Lica Gheorghiu – artistă“.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News