EXCLUSIV  Nu mai ridicaţi violenţa la rang de vitejie

Pentru cei care au uitat sau au trecut peste, un parlamentar s-a dus la tribuna Parlamentului, acolo de unde vorbea un ministru, aproape l-a luat în braţe şi a început să îi spună că e hoţ. Nu contează numele, contează doar funcţia. Un parlamentar şi un ministru, doi reprezentanţi de la vârful politicii. Sigur, de data asta nu au existat decât palme pe spate. Dar până la capuri în gură, palme peste ochi sau scene pe care le mai vedem prin Thailanda au Vietnam şi de care ne hăhăim pe internet nu mai e mult. 

Iar asta reiese din comentariile oamenilor simpli care au analizat, la rece şi la cald, incidentul de luni. "Ce i-a făcut, doar l-a luat în braţe!", sau "asta se numeşte luat de gât? se vede că aţi crescut ca nişte fetiţe" sunt doar două dintre cele care mi-au atras atenţia. Pentru că în societate, dacă nu ştii să dai cu pumnul, degeaba te duce capul. Când eşti inteligent, gândeşti, poate mai ai şi bun simţ, eşti repede catalogat drept "tocilar", "molâu", etc. Iar ţinta nu e asta, ţinta e să fii "şmecher", "boss", "barosan". Pentru asta, e clar, trebuie să ştii să dai. Sau, dacă nu, măcar să ai suficient tupeu să te apropii la 3 cm de faţa cuiva şi să îi aplici vreo două din priviri. 

Cu toate astea, ne dau mereu fiori ştirile despre femei bătute de soţii sau iubiţii lor până când sunt băgate în spital sau mai rău de atât, despre copii maltrataţi de părinţi, sau despre părinţi agresaţi de copii.

Îi vedem, din păcate, numai pe alţii, nu ne uităm şi în casa noastră. Considerăm în continuare că o palmă la fund dată copilului îl va disciplina, nu îl va traumatiza, considerăm că violenţa verbală nu e violenţă, că doar "am zis, nu am dat cu parul".

Şi la final, îi ridicăm la rang de Robin Hood pe cei care pun în practică ceea ce noi gândim. Am văzut, de multe ori, comentarii, mai mult sau mai puţin cu perdea, în care români cu frică de Dumnezeu cereau bătaie cu biciul, cu pietre, în piaţa publică, a unor politicieni cu care nu erau de acord sau despre care considerau că nu fac ceea ce şi-ar dori ei. Fără să se mai gândească la cum au ajuns politicienii în acele locuri. Aşa că nu ar trebui să mire pe nimeni, poate nici pe mine, faptul că gestul unui parlamentar de a trata golăneşte un alt parlamentar, întâmplător şi ministru, atrage mai multe laude decât critici. În fond, ăştia suntem...

Doar că poate ar trebui să nu mai fim aşa. Şi să nu mai ridicăm violenţa, de orice fel, la rang de vitejie. Atunci, poate, vom înţelege şi de ce autorităţile dintr-o ţară europeană, Danemarca de exemplu, arestează părinţii imediat ce sunt suspiciuni că un copil este agresat. Dar asta e o altă poveste...

*acest articol reprezintă o opinie

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News