O adaptare genetică unică permite unor peşti de mare adâncime să vadă color în întuneric
În timp ce oamenii şi alte vertebrate nu disting culorile în medii cu lumină extrem de slabă, anumiţi peşti de mare adâncime ar putea să vadă în culori şi să prospere în întunericul aproape total care caracterizează mediul extrem în care trăiesc, datorită unei adaptări genetice unice, au anunţat joi oameni de ştiinţă din Cehia, informează Reuters.
Cercetătorii au analizat genomurile de la 101 specii de peşti şi au descoperit că trei familii de peşti, care trăiesc la adâncimi de aproximativ 1.500 de metri, deţin un aparat vizual specializat, care le permite să vadă în culori în întuneric. O vedere caracterizată prin acuitate s-ar putea dovedi un avantaj uriaş pentru aceşti peşti în timp ce caută hrană şi parteneri sau încearcă să evite prădătorii din exotica lume întunecată din adâncimile oceanului, cel mai mare habitat de pe Terra. 'Ochii lor sunt cu siguranţă mai sensibili, aşadar noi credem că vederea lor la mare adâncime este foarte bună', a declarat experta în biologie evolutivă Zuzana Musilova, profesoară la Universitatea Carolină din Praga.
Ea a făcut parte din echipa de cercetători al căror studiu a fost publicat în revista Science. Pentru a vedea, vertebratele folosesc două tipuri de celule fotoreceptoare la nivelul retinei: celule bastonaşe şi celulele conice. Cele conice sunt utilizate în medii cu lumină puternică şi percep culorile. Cele bastonaşe sunt utilizate în medii cu luminozitate slabă şi nu sunt echipate pentru a detecta culorile. Celulele bastonaşe conţin un singur tip de fotopigment - pigment care reacţionează la o anumită lungime de undă a luminii -, denumit rodopsină. Cercetătorii au descoperit 13 specii din trei familii de peşti de mare adâncime care prezentau o proliferare a genelor ce controlează rodopsina, graţie cărora aceşti peşti ar fi capabili să utilizeze celulele bastonaşe pentru a detecta culorile. Una dintre specii, Diretmus argenteus, are 38 de copii ale genei ce administrează rodopsina, în loc de una singură, cum se întâmplă în mod obişnuit la vertebrate. Diretmus argenteus, un peşte cu corpul de un argintiu strălucitor, are o formă corporală aproape circulară şi ochi mari. Printre ceilalţi peşti cu un astfel de aparat vizual se numără Stylephorus chordatus (un peşte foarte lung şi cu formă tubulară) şi peştele-lanternă, care posedă capacitatea de bioluminescenţă.
'Este foarte posibil ca ei să poată vedea în culori doar datorită celulelor bastonaşe, fapt unic în rândul vertebratelor', a precizat Zuzana Musilova. Aceşti peşti au o talie mică, ajung până la lungimi de 30 de centimetri şi se hrănesc cu plancton şi creveţi la adâncimi cuprinse între 400 şi 1.200 de metri. Lumina reziduală de la suprafaţă ajunge uneori până la adâncimea de 1.000 de metri. Lumina poate să emane şi de la vieţuitoare înzestrate cu bioluminescenţă, destul de comune în profunzimile oceanului, cum este cazul Lofiiformelor (denumiţi în trecut peşti pediculaţi), care este înzestrat cu un fel de momeală sub forma unor prelungiri tegumentare strălucitoare, ataşate de craniul său, cu ajutorul cărora aceste vieţuitoare reuşesc să îşi atragă prada.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
