O catastrofă bine programată

 Intr-un interval scurt de timp, de un an, Guvernul Ponta a imprumutat de la banci, altele decat FMI, nu mai putin de 16 miliarde de euro. In prezent, ritmul este de un miliard pe luna. Totul pentru a acoperi salarii si pensii. Cu alte cuvinte, ne indreptam, din punct de vedere economic, social si politic, catre o catastrofa. Dar nu una oarecare. Catastrofa este bine programata.

Dupa cum se poate lesne observa, din momentul in care regimul Traian Basescu, presedintele insusi, a impus intregii societati un acord cu Fondul Monetar Interantional, despre Romania, cel putin sub aspect economic, sunt lansate pe piata informatii pozitive. Sistemul financiar este, vezi Doamne, echilibrat pentru ca respectam intelegerile cu aceasta banca internationala. Iar Romania reprezinta un succes al politicilor FMI. Dupa atat de multe si rasunatoare si scandaloase esecuri. Aceasta sa fie realitatea? Sau dimpotriva, lucrurile stau extrem de prost?

Analiza pe care am citit-o ne propune la un moment dat un arc peste timp. O proiectie intr-un trecut nu prea indepartat. Sub regimul comunist, la un moment dat, Nicolae Ceausescu, pentru a incerca sa accelereze ritmul dezvoltarii industriale si pentru a reusi sa finanteze marile proiecte de infrastructura, a decis sa se imprumute cu 17 miliarde, nu de euro, ci de dolari, de la Fondul Monetar International. Imediat, Romania, chit ca traia sub o dictatura comunista, si dictatura insasi au inceput sa fie unanim apreciate. Nicolae Ceausescu, cu portofelul doldora de banii luati de la FMI, facea turul planetei si al marilor democratii occidentale, fiind invitat la intalniri de cel mai inalt nivel cu liderii lumii si, la nevoie, plimbandu-se chiar si in caleasca alaturi de Majestatea Sa Regina Marii Britanii. Ceausescu si Romania erau la moda pentru ca puteau plati. Din banii FMI. Nu dupa mult timp insa, Ceausescu s-a trezit. Din pumni. El a inteles ca, in schimbul banilor, FMI pune conditii care pot primejdui economia nationala a Romaniei. Si atunci a luat o decizie dramatica pentru cetateni. Rambursarea cu orice pret si in ritm accelerat a datoriei si ignorarea conditiior puse de FMI. Imediat, Nicolae Ceausescu a devenit indezirabil. Pentru Occident, pentru ca nu era dator, iar economia Romaniei nu mai putea fi stoarsa, dar si pentru proprii cetateni, care au platit aceasta operatiune cu foamete, frig si inapoiere.

Din aceasta tragica experienta de sub regimul Ceausescu puteam invata cate ceva. Si, in orice caz, faptul ca riscul cel mai mare al unui acord cu Fondul Monetar International il reprezinta oprirea cresterii si deznationalizarea. Adica renuntarea, intr-un mod abrupt si greu de reparat pe termen scurt, la industria si la capitalul national.

Ei bine, Traian Basescu, de asta data un autocrat si nu chiar un diactator, dar un personaj cu o cultura la fel de precara ca si a lui Ceausescu si, in plus, animat mai degraba de sentimente antinationale decat de un patriotism real, a decis, profitand de criza mondiala declansata, sa repte, la o dimensiune si mai mare, tragica experienta.

De aceasta data rezultatul nu este o simpla stagnare in plan tehnico-stiintific, cum a fost sub regimul Ceausescu. Nu mai este doar o saracire accentuata a fiecarei familii. Se intampla ceva mult mai grav. Conformadu-ne conditiilor puse an de an de catre FMI, Romania isi deznationalizeaza industria, agricultura, comertul si serviciile intr-un mod accelerat. Iar banii luati de la FMI se multiplica in sens negativ prin indatorarea sistematica si accentuata fata de banci. Iar investitiile in vederea dezvoltarii sunt practic nule. Motiv pentru care, in mod real, nu avem nicio crestere.

Pentru a ne achita macar aparent aceste datorii sau mai bine spus pentru a reusi sa le rostogolim, volumul lor crescand, iar nu scanzad, Guvernul Ponta a ales sa puna bomboana pe coliva. Sa creasca numarul impozitelor si taxelor, sa diminueze investitiile de natura sa aduca intr-o buna zi valoare adaugata si sa deznationalizeze ceea ce a mai ramas din economie. Cu alte cuvinte, sa scoata la vanzare mari regii, care sunt utilitati ale statului si pe care altii, daca le-au privatizat vreodata, le nationalizeaza, si sa vanda treptat si toate bunurile imobiliare. Cladiri, paduri si terenuri agricole.

Citește mai multe pe CorectNews

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News