O maşină de poliţie care s-ar fi aflat în misiune a lovit, chiar pe o trecere de pietoni din Capitală, două fete minore. Una dintre fete, în vârstă de doar 13 ani, a murit la faţa locului, iar cealaltă a ajuns la spital cu multiple fracturi. Titi Aur, specialist în conducere defensivă, a explicat cine poartă vina acestui accident, dar şi cum ar putea fi evitate altele similare pe viitor.
"Toţi participanţii la trafic, şoferi, pietoni, biciclişti, trotineşti, etc, trebuie să acorde prioritate maşinilor care au regim prioritar. Adică poliţie, salvare, SPP, SRI, etc, tot ce are girofar. Problema vine din istorie. Pe timpul comunismului, maşinile de miliţie aveau girofar albastru. Când însoţeau coloana specială, de demnitari, maşinile din trafic trebuiau să oprească. În rest, maşina cu girofar avea prioritate, dar restul nu trebuiau să oprească. Astfel, când pleca maşina de miliţie în faţa coloanei, poliţistul din dreapta făcea semne cu bastonul, sus-jos, şi toate maşinile opreau. După revoluţie, cineva din poliţie a schimbat regula. Şi avem aşa: lumina albastră, la care purtătorul de girofar are prioritate, dar nu e obligat nimeni să oprească, şi lumina roşie, la care toată lumea trebuie să oprească. Este în legea circulaţiei. Din păcate, poliţiştii folosesc girofarul ciudat, ca să nu zic greşit. Aprind şi albastru şi roşu, şi când stă maşina pe loc. Şoferii, dacă îi întrebi, nu prea ştiu cum e cu girofarul. Regula e cea de mai sus!
În orice situaţie, girofar aprins înseamnă prioritate. Toată lumea trebuie să acorde prioritate. Dar mai ales pentru pietoni trebuie să fie însoţit şi de semnalul acustic.
La conducere defensivă, noi îi învăţăm pe şoferi că în perioada de iarnă trebuie să fii mai atent şi să dai şi claxon când e o situaţie specială, pentru că omul are fes, glugă, stă mai ghemuit că îi este frig, nu e mai lejer, ca vara. În ultimii ani, şi vara e problemă, pentru că mulţi merg cu căştile în urechi. Atunci, trebuie să vii şi cu semnalul acustic. Nu ştim aici dacă avea semnal acustic.
Mai există o regulă internă. Când te deplasezi în regim prioritar, ai prioritate, dar nu poţi trece peste oricine, oricând, oricum. Dacă faci accident, RĂSPUNZI! Ce înseamnă asta? Eu, şofer de regim prioritar, pot să trec pe dunga continuă, pot să nu acord prioritate la trecerea de pietoni, pot să trec pe roşu, dar până la accident. Când am făcut accident, sunt răspunzător. Pentru că altfel, înseamnă că poţi da drumul la girofar şi să treci peste toţi oamenii, nu ar mai conta. Dacă fetele erau pe trecere de pietoni, situaţia se complică, cu sau fără semnal acustic", a declarat Titi Aur pentru DC NEWS.
"Accidentul de azi arată că purtătorul de girofar era nepregătit, şoferul nu avea pregătire. Dar arată şi că pietonii sunt needucaţi. Asta înseamnă că dacă eşti pe trecerea de pietoni, nu înseamnă că poţi trece strada. Trebuie să te asiguri că nu trec maşini care te pot omorî. Motive sunt multe, fie că cel de la volan e băut, drogat, poate îi e rău sau poate, ca în cazul de azi, e în misiune şi nu se aşteaptă că poate să treacă un pieton. Nu vreau să fie o acuză sau o condamnare, pentru că vor sări unii şi vor spune că eu am spus că e victima vinovată. Dar aşa este. Eu, pieton, am o singură viaţă. Cum să trec strada fără să mă asigur, doar pentru că sunt pe trecere? A fost şi la Constanţa un caz acum doi ani, o femeie cu un copil loviţi pe trecerea de pietoni. Am spus şi atunci că a greşit, din punct de vedere defensiv. Da, legal avea dreptate, dar se moare cu dreptatea în mână! Nu foloseşte la nimic să ai dreptate când mori! Aşa şi astăzi. E culpă comună. Cel cu girofar trebuia să meargă tare, dar să prevadă că pot să îi sară pietoni în faţă, iar pietonii aveau dreptul să traverseze, dar trebuiau să se uite bine, să prevadă că poate trece unul care nu opreşte", a mai spus specialistul.
"Când vorbim de spaţiul de oprire a maşinii, acesta este format din două spaţii. Unul este timpul de reacţie, iar acesta este de aproximativ 1,5 secunde (0,75 secunde până vezi pericolul, 0,75 secunde până duci piciorul pe frână). În timpul ăsta, la 100 km/h, să zicem, parcurgi 40 m. Bănuiesc că maşina, dacă era în misiune, pe acolo avea viteza. În primii 40 m, nu atingi pedala de frână. Când începi să frânezi, în funcţie de cauciucuri, suspensii, capacitatea maşinii de a frâna, de temperatura cauciucurilor, la 100 km/h o maşină se poate opri în 17 m sau 40 m. Dacă mai sunt şi condiţii de gheaţă, polei, spaţiul poate fi mai lung. Deci în total spaţiul minim de frânare este de 60 m la viteza asta. Mai sunt şi elemente precum denivelări pe asfalt, piatră cubică, etc, care pot duce la triplarea spaţiului de frânare.
În accidentul de azi, trebuie făcută o expertiză tehnică profesionistă, să se vadă cât de uzate erau cauciucurile, ce temperatură era afară, totul. Trebuie adăugat şi timpul de reacţie aici. Sunt multe elemente care trebuie puse într-o astfel de ecuaţie! Dar la noi nu sunt făcute astfel de anchete foarte bine. Nu va veni niciodată la noi procurorul să verifice presiunea în roţi, temperatura asfaltului, uzura cauciucului temperatura de afară, umiditatea. Acestea pot modifica extraordinar de mult rezultatul distanţei de frânare. Sunt elemente care, din păcate, în anchetele noastre nu intră. La noi se spune că era carosabilul uscat sau umed, atât", a concluzionat Titi Aur.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News