EXCLUSIV  O inimă artificială, alternativa la transplant. Prof. dr. Horaţiu Moldovan, SANADOR: Se pot pune dispozitive care înlocuiesc cordul în totalitate!

Odată cu dezvoltarea tehnologică din ultimele decenii, au apărut dispozitive medicale noi, tot mai performante, care, atunci când metodele terapeutice „clasice” (medicamentoase, intervenționale, chirurgicale) nu mai sunt eficiente (suficiente), pot înlocui – parțial sau total, temporar sau permanent – funcția aparatului cardiovascular. Acestea sunt numite, generic, „metode de asistare mecanică a circulației” (AMC). Prof. dr. Horaţiu Moldovan, SANADOR, ne spune mai multe:

"Există o alternativă la transplant, atunci când nu există un donator, de a-i pune pacientului un aparat mecanic care să substituie funcţia inimii. Un cord artificial. O inimă artificială. Acest lucru este destul de evoluat şi astăzi are aplicaţie clinică, se întâmplă. Se pot pune dispozitive care înlocuiesc inima în totalitate dar, mai frecvent, se pot pune dispozitive care înlocuiesc doar ventriculul stâng şi camera principală de presiune care generează lucru mecanic şi întreţine circulaţia. Aceste dispozitive de asistenţă ventriculară sunt accesibile, se fabrică, se cumpără şi pot fi implantate la diverşi pacienţi. Există o largă experienţă în lume, mii de pacienţi sunt purtători de ventriculi mecanici care funcţionează foarte bine, sunt supravieţuiri foarte lungi cu ele - 14 ani chiar!

În ţara noastră, primul dispozitiv de asistenţă ventriculară mecanică a fost implantat la Spitalul Fundeni, la Institutul de Boli Cardiovasculare în 2001 de către o echipă coordonată de prof. Vasile Cândea. Experienţa a continuat ani mai târziu la Institutul C. C. Iliescu unde au fost implantate asemenea dispozitive mai multe şi mai noi şi a început, acum doi ani, şi la spitalul Bucureşti Floreasca unde am implantat primele două dispozitive, unul dintre pacienţi evoluând foarte bine la doi ani de la procedură."

Moment istoric

Prima implantare cu succes pe termen lung a unui LVAD artificial a fost efectuată în 1988 de Dr. William F. Bernhard de la Boston Medical Hospital Medical Center and Thermedics, Inc. din Woburn, în baza unui contract de cercetare de la National Institutes of Health (NIH) care a dezvoltat Heart-mate, un dispozitiv de asistență controlat electronic. Acest lucru a fost finanțat printr-un contract de 3,2 milioane de dolari pe trei ani la Institutul Național de Inimă și Plămâni și Sânge, Spitalul de Terapie și Copii, Boston MA, un program al NIH. VAD-urile timpurii au emulat inima folosind o acțiune „pulsatilă” în care sângele a fost alternativ aspirat în pompă din ventriculul stâng și apoi expulzat în aortă. Dispozitivele de acest tip includ HeartMate IP LVAS, care a fost aprobat pentru utilizare în Statele Unite de către Food and Drug Administration (FDA) în octombrie 1994. Aceste dispozitive au început să fie acceptate la sfârșitul anilor 1990, când chirurgii cardiaci, inclusiv Eric Rose, OH Frazier și Mehmet Oz au început să răspândească ideea că pacienții ar putea locui în afara spitalului. Acoperirea media a pacienților ambulatori cu VAD a evidențiat aceste argumente.

Emisiunea completă aici:

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News