O mică Rusie în Vestul României?
Pur și simplu, Statele Unite anunță Ungaria că nu vor mai fi aliați. Mai mulți înalți oficiali de la Budapesta au interdicție de a călători în SUA, din cauza faptului că „există suspiciuni credibile că persoanele respective au obținut profituri din activități de corupție". În urmă cu câteva săptămâni, Victoria Nuland avertizase Ungaria în legătură cu derapajele de la democrație.
Faptul este incredibil pentru observatorii scenei politice internaționale. Imediat după prăbușirea comunismului în 1989, Polonia și Ungaria au fost copiii preferați ai Statelor Unite în regiune. Diaspora ungară din SUA ajunsese să demonizeze România. Situația se depreciase semnificativ și sunt două personalități marcante care au redresat lucrurile. Unul a fost ex-ambasadorul american la București, Alfred Moses, care a făcut trecerea de la mandatul lui Ion Iliescu la cel al lui Emil Constantinescu, acoperind inclusiv vizita președintelui Bill Clinton la București, în iulie 1997. Al doilea este chiar Emil Constantinescu, cel care a sprijinit semnificativ acțiunea NATO în fosta Iugoslavie în 1999, și a repus România de-o manieră categorică pe radarul american. Niciodată însă, nici măcar după mineriada din iunie 90, Statele Unite nu au avut o reacție la fel de dură față de România cum au astăzi față de Ungaria.
O posibilă explicație a acestei schimbări o constituie colaborarea evidentă a premierului Viktor Orban cu Federația Rusă. Orban, un naționalist uneori agresiv, a reușit să atragă 98% din fondurile europene alocate țării sale – față de numai 35%, cât a reușit România. Ca urmare, nivelul de trai în Ungaria este în continuare sensibil mai ridicat decât în România, Orban știind să se bucure de faptul că țara sa este membru UE. În același timp, Orban a deschis masiv porțile pentru investițiile rusești. Împreună cu Austria, o placă turnantă între Est și Vest, încă din perioada Războiului Rece, Ungaria face un joc complex de politică externă. Poate că nu întâmplător un prestigios institut britanic de cercetări politice spunea că ideea Ținutului Secuiesc este sponsorizată de rușii care vor să împingă „modelul ucrainean" cât mai mult în Estul Europei.
În 2005, primul stat care a ratificat, cu o majoritate zdrobitoare, aderarea României la UE a fost Ungaria. Dincolo de retorica uneori iredentistă, o Românie membră NATO și UE era și în interesul Ungariei. Acum, asistăm la un fenomen politic neașteptat. Rusificarea României este în mod real imposibilă, din motive ce țin de cultura și istoria recentă a românilor. Iată însă că Rusia se întinde către Ungaria. Faptul este profund nefast și pentru România. Republica Moldova face eforturi uriașe de a merge către Vest. Din nefericire, Rusia pare mult mai prezentă acolo în a opri acest drum decât este UE sau SUA în a-l sprijini. Ucraina, în plin război, nu va fi niciodată o țară europeană în adevăratul sens al cuvântului. Sau va fi atunci când va fi și Rusia. Poate peste un secol... Bulgaria, etnic și cultural, are rădăcini adânci crescute spre „Maica Rusie", chiar dacă este membră UE și NATO. Serbia este astăzi mai degrabă un satelit al Moscovei. Practic, dacă Ungaria se duce în pas alergător către Moscova, România devine o insulă într-o mare a sateliților rusești. Deterioarea relațiilor ungaro-americane devine o vulnerabilitate și pentru România. În regiune se anunță reforme grele – vezi primenirea clasei politice de la București, se anunță războaie deschise - vezi Ucraina, și, probabil, în curând, Transnistria, se anunță mari dificultăți economice. Ca de obicei, Marea Neagră rămâne aliatul credibil și stabil al României în regiune.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
