O propunere pentru Președintele Băsescu

Ea se refera la cel mai fierbinte subiect politic al zilei. La Rosia Montana si la Certej. La cele doua corporatii care, sub presiunea sefului statului, urmeaza sa obtina toate avizele necesare pentru a trece la exploatarea zacamintelor de aur. Intrucat Presedintele Romaniei a insistat, in mod constant, pentru ideea de transparenta atunci cand este vorba de cheltuielile publice si de deoarece, la fel de frecvent, cel putin la modul declarativ, a combatut coruptia, i-am putea sugera o solutie pentru a scoate cele doua proiecte din fundatura.

Inainte, insa, sa-i atragem, cu tot respectul cuvenit, atentia presedintelui-jucator ca opinia publica nu ar mai trebui dezinformata si in continuare. De pilda, sub aspectul unor cantitati de aur de circa 100 de tone, care ar putea intra in rezervele Bancii Nationale a Romaniei, prin exploatarea a trei zacaminte. Rosia Montana, Certej si inca unul, echivalent cu Certejul. Acest lucru nu este posibil. Din cel putin trei motive. Primul este ca guvernatorul BNR, Mugur Isarescu, nu mai are nevoie de aur. Si o declara raspicat. Al doilea motiv este ca, daca ar mai avea nevoie de aur in viitor, conform legilor, BNR ar trebui sa-l cumpere. Nu are cum sa-l primeasca pur si simplu. Din simplul motiv ca BNR nu este actionar nici la Gold Corporation, nici la Deva Gold SA. Si, daca ar cumpara din Romania, ar cumpara cu TVA 24 la suta, la un pret probabil mai ridicat decat achizitionand aurul din alta parte. Al treilea motiv este ca statul roman, care, in ambele proiecte, este minoritar cu 20 la suta, nu primeste decat 4 la suta. Si nu din aur. Ci din pretul cu care s-ar valorifica 4 la suta din cantitatea de aur. Deci castigurile statului sunt mult mai mici. Si, in baza lor, incepand din al treilea an de acum incolo, pe parcursul viitoarelor doua decenii, statul ar beneficia de castiguri infinit mai mici decat contravaloarea a 100 de tone despre care vorbea Presedintele.

Dar sa ne intoarcem la tema acestei analize. Fiind vorba despre bani publici, pentru ca in ambele societati statul este totusi actionar, chiar daca minoritar, inainte de a merge mai departe si de a forta demararea proiectelor, atat de controversate sub aspectul impactului de mediu si social, este obligatoriu ca institutiile statului sa lamureasca unele lucruri. In cazul Rosia Montana, opinia publica este indreptatita sa stie cati bani a cheltuit, pana in prezent, Gold Corporation, unde statul este actionar cu 20 la suta, pentru promovarea in mass-media a proiectului. De fapt, pentru cumpararea bunavointei presei si pentru obtinerea tacerii din partea unor redactii care s-au pronuntat in trecut critic la adresa proiectului. Avem toate motivele sa credem ca este vorba de zeci de milioane de euro. Bani care s-au dus fie sub forma de publicitate acordata presei centrale sau locale, fie prin fel de fel de “sponsorizari” ale unor jurnalisti, inclusiv prin organizarea de excursii la capatul celalalt al lumii, denumite “de documentare”. Cat s-a cheltuit pe tot felul de simpozioane si mese rotunde, de care au beneficiat unii si altii? Cati bani au plecat catre politicieni, catre partide, catre diversi actori ai societatii civile si in directia asa-ziselor firme de consultanta?

Citește mai multe pe Corect News

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News