Oamenii de știință au identificat sute de gene care pot produce cancer

Cancerul este declanșat, de obicei, de o modificare în codul genetic care interferează cu capacitatea unei celule de a-și gestiona creșterea. Țintirea acestor dereglări cu tratamente personalizate poate preveni adesea extinderea necontrolată a tumorilor.

Până în prezent, se știe că peste 600 de gene pot provoca tumori atunci când secvențele lor sunt alterate de o mutație. Totuși, există și alte moduri prin care cancerul poate apărea pe calea dintre transcrierea unei gene și produsul ei final.

În timp ce majoritatea cercetărilor anterioare în acest domeniu s-au concentrat pe anomaliile din ADN-ul propriu-zis, acest studiu examinează anomaliile care apar atunci când instrucțiunile din ADN sunt transmise în restul corpului.

Cercetătorii de la Institutul de Știință și Tehnologie din Barcelona (BIST), Spania, au folosit algoritmi atent construiți pentru a căuta erori în codul genetic legate de exoni: acele părți ale unei secvențe genetice care se traduc direct în proteine.

Părțile non-codante ale unei gene, numite introni, sunt în mod obișnuit eliminate pe măsură ce ADN-ul unei gene este transcris într-o versiune ARN, într-un proces numit splicing (îmbinare). Celulele canceroase pot interfera cu acest proces de splicing pentru a crea proteine mutante dintr-o genă de proteină care, altfel, ar fi normală și nemodificată.

Echipa a folosit algoritmi atent construiți pentru a identifica 813 gene care, atunci când sunt supuse procesului de splicing, ar putea favoriza creșterea cancerului.

Noua categorie extinsă completează lista noastră de gene care favorizează cancerul, construindu-se pe baza listei existente de 626 de gene cunoscute a provoca tumori atunci când suferă mutații. De fapt, doar aproximativ o zecime din clasa de gene asociate cu procesul de splicing erau deja incluse în baza de date cea mai utilizată pentru mutațiile canceroase, care înregistrează genele ce pot stimula creșterea cancerului prin mutații.

„Luând în considerare mecanisme non-mutative, precum splicing-ul, credem că ar putea exista de două ori mai multe gene potențiale care ar putea fi țintite pentru a controla cancerul”, spune biologul BIST Miquel Anglada-Girotto.

„Acestea nu sunt oncogene clasice, ci mai degrabă reprezintă o nouă clasă întreagă de potențiali factori ai cancerului, care pot fi vizați individual sau în sinergie cu strategiile existente.”

Algoritmul cercetătorilor, numit Spotter, a fost capabil să analizeze o cantitate imensă de date genetice pentru a identifica evenimentele de splicing care ar putea oferi cancerului o șansă mai mare de a se dezvolta. În teste de laborator la scară mică pe mostre de țesut, țintirea acestor exoni a redus într-adevăr creșterea cancerului în mostrele respective.

„Nu doar că Spotter poate identifica exoni potențiali care favorizează cancerul, pe care apoi îi putem urmări până la genele respective, dar poate, de asemenea, să clasifice care exoni sunt mai importanți decât alții într-o anumită mostră de cancer.”, spune Anglada-Girotto.

Utilitatea identificării acestor exoni nu s-a oprit aici: analize suplimentare, care au combinat datele acestui studiu cu baze de date privind rezultatele tratamentelor medicamentoase, au arătat că variațiile în splicing pot ajuta la prezicerea modului în care diferiți pacienți ar putea reacționa diferit la același medicament, potrivit Sciencealert.com. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News