Oasele unui „schelet cosmic”, observate în cele mai noi imagini de la NASA
În spațiu a fost observat ceva ce pare că seamănă cu oasele unei mâini.
Astronomii au observat un fenomen care amintește de degetele unui schelet plutind în spațiul cosmic, la o distanță de aproximativ 16.000 de ani-lumină față de Pământ.
Această imagine intrigantă a fost captată de cel mai recent telescop cu raze X al NASA, Imaging X-ray Polarimetry Explorer (IXPE), și prezintă o nebuloasă de vânt de pulsar denumită MSH 15-52. Această nebuloasă emană proeminențe umbrite sub formă de particule energetice care par să aibă o formă asemănătoare cu degetele scheletului.
Pulsarii reprezintă stele neutronice care se rotesc cu o viteză extraordinar de mare și sunt rămășițele dense ale unor stele supergigantice care au suferit colaps. Aceste stele emit intense câmpuri magnetice, ceea ce duce la proiecția de particule puternic energizate sub forma unor jeturi, creând astfel o nebuloasă de vânt de pulsar.
În cazul nebuloasei MSH 15-52, aceste jeturi de particule au generat o imagine care amintește de o mână scheletală sau fantomatică, un aspect înfricoșător potrivit pentru a marca celebrarea sărbătorii Halloween, scrie Futurism.
Cu ce ne ajută noua descoperire
„Particulele încărcate care produc razele X călătoresc de-a lungul câmpului magnetic, determinând forma de bază a nebuloasei, așa cum fac oasele în mâna unei persoane”, a spus Roger Romani, de la Universitatea Stanford (SUA), autorul studiului publicat și în Astrophysical Journal.
„Suntem cu toții familiarizați cu razele X ca instrument medical de diagnostic pentru oameni. Aici folosim razele X într-un mod diferit, dar la fel ca în cazul radiografiilor, ele dezvăluie informații pe care altfel nu le putem vedea”, a spus coautoarea lucrării, doctor în fizică Josephine Wong, de la Stanford.
Ce ne învață noua descoperire? Observația aduce în lumină nouă modul în care câmpurile magnetice amestecate în nebuloasele de vânt de pulsar interacționează cu împrejurimile lor, obținând un impuls inițial mare în jurul „încheieturii” mâinii, înainte de a fi condus către zone în care aceste câmpuri magnetice sunt mai uniforme. Altfel spus, acest lucru ne învață despre modul în care pulsarii pot acționa ca acceleratori de particule.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
