Obama sau Romney - cine este mai bun pentru România?
La 3 august 1969, președintele american Richard Nixon, republican, sosea la București. Era prima vizită a unui președinte american în România și prima vizită de stat a unui președinte american în lagărul comunist din Europa. Acest lucru subliniază și astăzi interesul deosebit pe care republicanii, mai mult decât democrații, l-au avut în această parte a lumii.
Niciunul dintre americanii care își vor vota președintele pe 6 noiembrie nu se va gândi, atunci când va pune ștampila sau va apăsa butonul, la interesele României, o țară necunoscută, de undeva din Asia sau Africa, sau nu, poate Europa. E firesc, e normal ca americanul să aleagă ce e mai bine pentru el, și nu pentru restul lumii.
Desigur, românii nu au acest privilegiu. Alegerea lor, oricare ar fi aceasta, trebuie să aibă, după cum am văzut astă-vară, și aprobarea Americii. De aceea, este bine să prezentăm publicului român care ar fi cea mai bună opțiune a americanilor, din care să aibă un ce profit și România.
Astfel, țara noastră ar trebui să aibă din partea singurei superputeri a lumii trei lucruri: securitatea militară, investițiile – sau banii pe care îi poate lua cu împrumut guvernul de la București - și credibilitatea în fața partenerilor europeni, unde zbaterile PDL de astă vară au făcut praf imaginea țării.
În privința securității militare, republicanii au fost întotdeauna interesați de Estul Europei. Invitarea și admiterea României în NATO au avut loc în mandatul republicanului George W. Bush, în 2002 și respectiv 2004.
În octombrie 2002, i-am luat un interviu președintelui George W. Bush la Casa Albă (pentru ziarul Adevărul, de atunci). Am avut convingerea, adeverită apoi de-a lungul timpului, că republicanul Bush venea în România să se așeze. El a fost primul care a văzut țara noastră ca pe o punte între Est și Vest.
De asemenea, decizia amplasării scutului antirachetă la Deveselu a fost luată în cel de-al doilea mandat al aceluiași republican Bush. Ca o paranteză amară, să mai amintimm că, în 1997, la Madrid, democratul Bill Clinton refuza accesul României în NATO, în ciuda presiunilor extraordinare făcute de Franța și Germania. Refuzul de atunci al administrației democrate a costat România cel puțin un deceniu de dezvoltare.
În privința investițiilor, pe care marile companii americane le fac în străinătate cu consultarea administrației de la Washington, firma Ford a ajuns în România tot în timpul republicanului George W Bush. Oracle a avut, de asemenea, o dezvoltare importantă. E adevărat că, în 2009, în vremea democratului Obama, FMI a avut mare înțelegere pentru nevoile de finanțare ale dlui Băsescu. Oricum, însă, investițiile marilor corporații se fac mai ușor dacă soldatul american pune piciorul pe pământ românesc, în Dobrogea sau în Oltenia. Iar republicanii sunt mai puțin înclinați să taie cheltuielile militare, chiar și în plină criză.
În privința credibilității în fața Europei, să nu uităm că România a terminat negocieriule de aderare la UE și a fost admisă oficial, tot în perioada în care, la Casa Albă, se aflau republicanii.
În mod tradițional, Ambasada SUA la București organizează niște alegeri “for fun”, la care se pot exprima și cetățenii români. De obicei, președintele în funcție are prima șansă. Și totuși, în mod real, probabil că interesele României ar fi mai bine servite dacă, la Casa Albă, se va afla un republican și nu un democrat. Și asta fără legătură cu poziția administrației Obama față de referendumul din vară...
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
