Un eveniment a trecut aproape neobservat în această săptămână. A avut loc a doua dezbatere publică a Legii Vaccinării. Dacă la prima confruntare între medici și anti-vaciniști televiziunile au transmis live, ca la revoluție, acum abia dacă au apărut câteva postări pe Facebook. Olivia Sterr are o explicație, cu cai, câini și papagali.
Explicațiile pot fi tehnice, juridice sau politice.
Președintele Klaus Iohannis s-a pronunțat, fără echivoc: legea trebuie să prevadă vaccinarea obligatorie a copiilor! Să fie această abordare politică motivul subitei pierderi de interes a mass media? Nu prea crede că tema face agenda confruntărilor electorale.
Să li se fi făcut frică anti-vaccininștilor de consecințele morale sau juridice ale campaniei lor, după ce s-a înregistrat al 27-lea deces din cauza rujeolei? Nici vorbă. În primul rând, oamenii neagă existența epidemiei, deci și a victimelor. Moral, nu se pune problema. Suntem în țara în care se spune ”eu te-am făcut, eu te omor”. Părinții decid, iar legile în vigoare le dau acest drept.
Chiar dacă vaccinarea devine obligatorie, copilul tot nu poate fi înțepat fără acordul părintelui. Pentru ce se bat, atunci, activiștii împotriva vaccinării? Pentru că refuzul ar fi urmat de plata unei amenzi. Să fie clar: nu vorbim de martiriul primilor creștini, nu face nimeni pușcărie politică. Dacă, din momentul conceperii, părinții pun de-o parte zece lei pe lună, pot să-și ”salveze” copilul de riscul vaccinării și să-i ofere șansa de a se imuniza natural, ca în Evul Mediu. Problema activiștilor este că, odată cu apariția costurilor, s-ar reduce numărul adepților, care astăzi dau like și share gratis.
Dar, să revenim la cauza intrării în silentio stampa. Cred că în redacții a început să acționeze simțul ridicolului. Oricât te-ar impresiona drama personală care l-a făcut pe unul sau altul să îmbrățișeze ”misiunea” anti-vaccinării, până la urmă ți-e rușine de bazaconiile cu care își susține cauza. Mai intervin, implacabile, și legile audienței. Ineditul mișcării de protest la care au aderat micro-celebrități de Facebook sau vedete ușor expirate s-a dus. Teoriile conspirației s-au autodevorat: prin exagerare, din teorii au ajuns basme. Iar numărul anti-vacciniștilor este prea mic pentru a justifica mari compromisuri editoriale.
De cealaltă parte, Olivia Steer, apostolița rujeolei naturale, fără E-uri, pune eșecul dezbaterii din 26 mai pe seama unei manevre a ”papagalilor din Minister”: au programat dezbaterea prea din scurt, iar părinții n-au avut timp să găsească o bonă/bunică/vecină ca să stea cu copiii.
”Aparent, da, ai fost învins! Ai fost învins într-o mascaradă penibilă, că dezbatere n-a fost! N-a fost dezbatere pentru că nu s-a dorit nici o clipă să fie dezbatere! Adevarul este că soluția finală se va tranșa în instanță (dacă proiectul legii vaccinării cu japca va trece în Parlament și am motive serioase să mă îndoiesc că va trece!), unde papagalii din minister ( și ei știu asta!) nu mai organizează nimic, nu mai prezidează nimic și nu mai dau, din burțile lor îmbuibate, termene false, care să saboteze dezbaterea reală! Așa că nu disperați! NU mor caii cînd vor cîinii!”, a scris Olivia Steer pe blog.
Iată, așadar, o nouă temă de campanie, dacă îi eșuează campania anti-vaccinare la om. Vaccinarea antirabică este obligatorie. Papagalii, că tot i-a invocat, sunt singurele animale din gospodărie care nu trebuie vaccinate.
Deci, de ce se amestecă statul și nu lasă imunizarea naturală să acționeze în cazul rabiei? Nu ar trebui ca proprietarul animalului să poată decide, la fel ca proprietarul copilului, și anume părintele?
Sigur, Olivia Steer nu e nevoită să țină în curte câini sau cai, dar măcar un papagal o avea în casă, căruia nu-i e teamă că o să-i moară copii de rujeolă, nevaccinați.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News