OMS: Nu există motive de îngrijorare în legătură cu variola maimuţei

Nu este o boală în legătură cu care publicul larg ar trebui să se îngrijoreze. Nu se compară cu Covid, a precizat experta OMS Sylvie Briand cu prilejul unui briefing destinat ţărilor membre OMS desfăşurat vineri în Geneva.

Cu toate acestea, ţările ar trebui să raporteze rapid infectările şi să-i izoleze pe cei afectaţi. OMS estimează că majoritatea cazurilor vor fi uşoare. Cu toate acestea, femeile însărcinate, copiii şi persoanele cu un sistem imunitar slăbit prezintă un risc mai ridicat de a dezvolta o infecţie severă.

Avem o fereastră de oportunitate pentru a stopa transmiterea acum, a spus Briand. Este neclar însă cât de mari sunt stocurile de vaccinuri împotriva variolei, care ar trebui totodată să fie eficiente şi împotriva variolei maimuţei, a spus ea.

OMS spune că numărul cazurilor va continua să crească...

OMS estimează că numărul cazurilor va continua să crească. Cazuri de variola maimuţei au fost depistate până acum în peste 20 de ţări, a mai precizat organizaţia.

În acest moment, nu ştim dacă vedem doar vârful aisbergului, a spus Briand. Până în prezent, nu există dovezi clare în ceea ce priveşte cauza evoluţiei actuale a focarului, notează Agerpres.

Citește și - Variola maimuţei, veste bună. Cum se vindecă cei care suferă de această maladie

Ce este această maladie? Apropiată de variolă, această afecţiune este considerată în prezent mult mai puţin gravă şi mai puţin contagioasă. Variola maimuţei ('monkeypox' în limba engleză) sau 'ortopoxviroza simiană', este o maladie considerată rară, cunoscută la oameni din 1970 şi identificată în premieră în Republica Democrată Congo.

'Identificarea în mai 2022 a unor focare de variola maimuţei în mai multe ţări non-endemice (unde boala nu circulă - n.r.) şi fără legătură directă cu călătorii întreprinse în zona endemică este atipică', a anunţat Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS).

Ce este variola maimuței

Variola maimuţei este o boală infecţioasă care este cauzată de un virus transmis la oameni de animale infectate, cel mai adesea de rozătoare. Însă virusul a fost descoperit pentru prima dată în 1958 într-un grup de macaci care erau studiaţi în scopul unor cercetări ştiinţifice, de unde şi numele maladiei, au explicat specialiştii de la Institutul naţional de sănătate şi cercetare medicală din Franţa (INSERM).

Perioada de incubaţie poate varia în general între cinci şi 21 de zile, iar simptomele se seamănă, fiind totuşi mai puţin severe, cu cele ale variolei (febră, dureri de cap, dureri musculare) în cursul primelor cinci zile. Apoi, apar erupţii cutanate (pe faţă, palme, tălpi), leziuni, pustule şi, în cele din urmă, cruste.

Din 1970, cazuri de ortopoxviroză simiană la oameni au fost semnalate în 10 ţări africane. În primăvara anului 2003, astfel de cazuri au fost confirmate şi în Statele Unite, marcând atunci prima apariţie a acestei boli în afara continentului african. Cum se transmite? Infecţia, în cazurile iniţiale, apare după un contact direct cu sângele, lichidele biologice, leziunile cutanate şi mucoasele animalelor infectate.

Potrivit cunoştinţelor medicale actuale, transmiterea secundară - denumită şi 'interumană' - necesită un contact apropiat şi prelungit între două persoane şi se realizează în principal prin salivă sau prin puroiul din leziunile cutanate formate în timpul infectării.

Mai mulţi experţi au subliniat că deşi acest virus poate fi contractat în timpul unei activităţi sexuale, variola maimuţei nu este totuşi o boală cu transmitere sexuală. Această transmitere s-ar putea datora contactelor intime şi apropiate din timpul raporturilor sexuale, nu prin actul sexual în sine.

Variola maimuţei, aşa cum este ea cunoscută în prezent, se vindecă în general spontan. Cât durează simptomele

Organizaţia ONUSIDA a avertizat în legătură cu derapajele homofobe şi rasiste constatate uneori în comentarii făcute despre variola maimuţei, ce ar putea 'să afecteze rapid lupta împotriva epidemiei'. Cât este de gravă? Variola maimuţei, aşa cum este ea cunoscută în prezent, se vindecă în general spontan, iar simptomele durează între două şi trei săptămâni.

Cazurile grave se produc mai frecvent la copii şi sunt asociate cu amploarea expunerii la virus, starea de sănătate a pacientului şi gravitatea complicaţiilor medicale.

Rata de mortalitate a acestei boli variază de la 1% la 10% în funcţie de varianta virală detectată (există două), de ratele de infectare observate în zona endemică, în ţările cu sisteme de sănătate deficitare. Însă îngrijirile medicale adecvate reduc considerabil riscurile şi cele mai multe dintre persoanele infectate se vindecă spontan. În ţările în care boala a fost detectată recent, cazurile observate sunt în majoritatea lor benigne şi nu a fost raportat niciun deces. Există un tratament? Deocamdată nu există tratamente sau vaccinuri specifice împotriva ortopoxvirozei simiene, dar poate fi limitată înmulţirea cazurilor, au explicat specialiştii de la OMS.

S-a dovedit în trecut că vaccinarea antivariolică avea o eficacitate estimată la 85% în prevenirea ortopoxvirozei simiene. Vaccinurile de primă şi a doua generaţie nu mai sunt utilizate în rândul populaţiei generale din anul 1984, după ce variola a fost eradicată.

Un vaccin de a treia generaţie (vaccin viu nereplicabil, folosind o tulpină care nu se înmulţeşte în organismul uman) este autorizat în Europa din iulie 2013 şi este indicat împotriva variolei la adulţi. Serul beneficiază, de asemenea, de o autorizaţie de comercializare în Statele Unite pentru prevenirea variolei şi a variolei maimuţei.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News