Oponenții lui Manolescu și Cărtărescu – mai mult cu gurița, mai puțin cu penița
"Una din marile drame ale poporului român este invidia și spiritul uneltitor al unora dintre noi. Deși această trăsătură de caracter este specifică unei minorități, ea rămâne milenar, un constant și supărător factor de stricare a liniștii și amânare a oricărei forme de progres", scrie Flaviu Predescu într-o analiză pentru DC News.
"Spun asta pentru că văd că nu se mai sfârșește așa zisul scandal de la Uniunea Scriitorilor, în care un anume Cristian Teodorescu și confratele său Florin Iaru, pretind șefia uneia dintre cele mai vechi și mai prestigioase organizații din România. Sunt ambițioși, pentru că deși viața le dă zilnic lecții, ei însă insistă.
Acum a venit rândul lui Mircea Cărtărescu să fie împroșcat cu noroi, indirect de către domnii Iaru și Teodorescu și direct de un anume Ovidiu Nimigean, de a cărui nume, mărturisesc sincer, că este prima dată când aud. Aș fi preferat, desigur, să fi citit ceva scris de către stimabilul, ca să pot compara și să pot înțelege mai bine de ce îi stă în gât autorul Solenoidului și mai ales cu ce nivel de autoritate îl contestă.
Motivul nu ține de compararea operelor celor doi, mai ales că Nimigean nu a fost printre nominalizați și nici nu cred că va fi vreodată. Cauza supărării lui este recenta acordare a premiului Național de Poezie Mihai Eminescu, pentru Opera Omnia, lui Mircea Cărtărescu, la Botoșani. De ce ne trimite demersul acestui poet cu gândul la teoriile absurdului? pentru că nu valoarea îi este contestată lui Cărtărescuc, ci faptul că-l acceptă (!!!) ei considerând astfel, că prin acest gest li se opune lor. (!?)
[citeste si]
Se creează, astfel, un contrast al acțiunii grupului de uneltitori, exponenții unor mari invidii corelate cu mici performanțe literare, care de data aceasta par a fi gata să dea foc întregii istorii a Uniunii Scriitorilor, numai ca ea, istoria, să înceapă cu ei. Dacă nu începe, oricum, ei și încă vreo câțiva dezinformați, vor să-l șteargă pe Nicolae Manolescu tocmai din istoria literaturii și să revoluționeze și ei ceva cât fac umbră, desigur, mai puțin cu penița, mai mult cu gurița, pământului.
Este trist și revoltător ce se întâmplă, cu atât mai mult cu cât președintele Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu, este un mare critic literar, cu o contribuție mai mult decât semnificativă la dezvoltarea literaturii române. Mai mult și mai admirabil decât ceea ce reprezintă, este și faptul că în prezent, la 77 de ani, N. Manolescu ține săptămână de săptămână rubrica de critică literară, la România literară, revista al cărei director este. Dumneavoastră ce mai faceți/scrieți domnilor Teodorescu și Iaru?
În fine, nu credeam că îl voi apăra vreodată pe Mircea Cărtărescu, mai ales că, tot la noi, la români, avem prostul obicei ca dacă cineva are opinii politice diferite cu ale noastre, să-l stigmatizăm perceptiv și să-l judecăm în funcție de aceste opinii, pentru absolut tot ce face. Cu toate astea trebuie recunoscută valoarea celui care are o apreciată și consistentă operă în spate. Mai ales că, la fel ca și Nicolae Manolescu la vremea lui, M. Cărtărescu își consacră o mare parte din timpul și așa extrem de limitat al unui om care scrie, pentru a preda și a-i învăța pe cei din tinerele generații și pe studenți, dragostea pentru literatura română. Cărtărescu merita acest premiu și bine a făcut că l-a primit, iar și mai frumos este că i l-a acordat un prestigios juriu, format din oameni care au o operă în spate".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
