Oracolul vedetelor. 20 de întrebări pentru Andrei Garici
Îți mai amintești oracolul din copilărie? Toate acele gânduri așternute într-un caiet nemuritor. Secretele „bine ascunse” pe care le împărtășeam cu colegii și prietenii, dar și emoția cu care citeam răspunsurile lor. Noi am „reînviat” acel oracol, dar online. Andrei Garici a acceptat PROVOCAREA SPECTACOLA.
Spectacola: Care era cel mai mare vis al tău în copilărie?
Andrei Garici: Copilăria mea, până în perioada adolescenței, s-a desfășurat în anii 80, începutul anilor 90. Deci, visuri prea mari nu prea puteam să am, având în vedere universul destul de limitat în care am fost crescuți, noi ca generație. Cu toate astea, știu că mi-am dorit de când mă știu să fiu actor, pentru că tata a cochetat cu actoria și mă lua cu el la repetiții, uneori chiar la spectacole. Țin minte că îmi plăcea mult viață de culise și d-aia mi-am propus să mă fac actor. A. Și a mai fost o perioada scurtă când am visat că vreau să mă fac popă. Dar mi-a trecut repede. Uitându-mă la mine cel de azi, realizez că aș putea să fiu orice, mai puțin popă.
Spectacola: Care a fost cea mai mare trăsnaie pe care ai făcut-o în copilărie?
Andrei Garici: Încerc să mă gândesc să-ți răspund cu ceva ce se poate publica, mai ales că aici ar fi mers un top. Am să mă rezum totuși la o tâmpenie făcut la țară la bunici, acolo unde mi-am petrecut toate vacanțele până în anul în care am intrat la liceu. Bunicii erau din Padina de Buzău, adică din inima Bărăganului, unde toate verile erau caniculare. Într-o zi de vară, pe o căldură insuportabilă, i-am aruncat unui vecin un pachet de drojdie în wc-ul din fundul curții, doar așa....să văd ce se întâmplă. Pot să spun că pentru câteva zile comună Padina din Buzău a avut că punct de atracție un vulcan noroios și foarte urât mirositor.
Spectacola: Care ar fi lucrul pe care l-ai schimbă în viața ta, dacă ai putea întoarce timpul înapoi?
Andrei Garici: Din nou. Aici ar fi mers un top 1000. Glumesc. Dacă ar fi să mă pot întoarce în timp, cred că primul lucru pe care l-aș face ar fi să învăț mai mult, să stau mai mult la școală, să-mi găsesc modele reale pe care să le urmez și pe care să le depășesc. Dacă m-aș întoarce în timp, mi-ar plăcea să îi ascult mai mult pe cei care au avut mereu încredere în mine și deloc pe cei care n-au avut niciodată.
Spectacola: Care este cea mai mare frică a ta?
Andrei Garici: Mi-e frică de foc și de înălțime, dar în general mi-e frică de lucruri sau evenimente pe care nu le pot controla. Cum ar fi războiul, un asteroid gigant sau o urgență fiziologică apărută în timp ce sunt pe scenă. Dar cea mai mare și mai mare frică a mea cred că este să mă trezesc într-o zi sărac și fără inspirație.
Spectacola: Dacă viața ta ar avea o coloană sonoră, care ar fi aceea?
Andrei Garici: Inițial m-am gândit la "Show must go on". Dar la cât de mult iubesc animalele, în special câinii, cred că "Iubiți și câinii vagabonzi".
Spectacola: Care a fost cel mai penibil/ haios moment din viața?
Andrei Garici: Viață mea este alcătuită dintr-o înșiruire de momente penibile. E drept, de cele mai multe ori penibile pentru cei din jurul meu dar amuzante pentru mine. Primul moment penibil la care mă gândesc s-a întâmplat în clasa a 9 a. Eram elev la George Enescu și m-au trimis la un concurs de interpretare între licee. Pe vremea aia cântăm la tuba și întâmplarea a făcut că în acel an să fiu singurul concurent la categoria mea de vârstă. Am intrat în concurs fără să am niciun adversar și am ieșit pe locul 3. Mai penibil de-atât...
Spectacola: Care este cel mai interesant lucru pe care l-ai văzut/citit săptămâna această?
Andrei Garici: Cel mai interesant lucru pe care l-am văzut a fost linșajul mediatic la adresa lui Buhnici. Dacă îmi spuneai că poporul asta o să o ia razna și o să-și linșeze aleșii din cauza exploziei prețurilor la combustibili, energie sau alimente, te credeam. Dar că o să-l linșeze pe Buhnici de la niște celulita... la asta chiar nu mă așteptăm. Păcat că ne inflamăm la unison doar pentru chestii care chiar nu contează.
Spectacola: Care este cel mai inutil talent pe care îl ai și cum l-ai descoperit?
Andrei Garici: Pot spune cu mândrie că am foarte multe talente care nu mă ajută la nimic. Dar cel mai mândru sunt de faptul că pot să mișc din urechi. Mi-am dat seama că pot face asta când am vizitat grădina zoologică din Viena, unde am încercat să imit un elefant.
CITEŞTE MAI MULTE PE SPECTACOLA
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
