Orbán, de la disident la boierul maghiar al lui Putin
Dacă președintele rus, Vladimir Putin, ar decide vreodată să invadeze alte țări europene în afară de Ucraina, există una pe care nu ar trebui să se deranjeze să o cucerească — Ungaria. La urma urmei, el are deja un aliat de încredere sau, așa cum ar spune unii, un trădător în putere la Budapesta.
Ungaria abia intrase în mandatul său de șase luni în președinția rotativă a Consiliului UE când, prim-ministrul Viktor Orbán, a plecat într-o așa-numită Țmisiune de pace”. Vizitând Kievul, acesta a reiterat de mai multe ori un sfat nesolicitat asupra președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, îndemnându-l să fie de acord cu un armistițiu imediat cu Rusia, potrivit Politico.
Apoi a fost la Moscova pentru o altă întâlnire prietenoasă cu Putin, repetând trist narațiunea liderului rus că Europa ar fi cea care provoacă războiul; iar, de acolo, a plecat la Beijing pentru a culege recunoștința chineză și, fără îndoială, mai multe investiții avantajoase. "Numărul țărilor care pot vorbi cu ambele părți beligerante este în scădere. Ungaria devine, încet, singura țară din Europa care poate vorbi cu toată lumea.” a spus Orbán, neînțelegând, probabil, că majoritatea membrilor UE nu vor să aibă de-a face cu boierul maghiar al lui Putin — și au arătat clar că, cu siguranță, nu vorbea în numele lor la Kiev, Moscova sau Beijing.
Când vine vorba de Orbán, ironiile se acumulează. Acesta este liderul maghiar care și-a făcut un nume ca tânăr disident anticomunist, ținând un discurs înflăcărat anti-rus la reînmormântarea din 1989 a lui Imre Nagy — liderul revoltei maghiare din 1956 împotriva sovieticilor. Din 2008, Orbán s-a transformat dintr-un libertarian radical într-un conservator național aliniat Rusiei și iliberal, aparent reprimarea brutală a revoltei maghiare fiind acum complet iertată și uitată. În 2019, fostul disident l-a primit cu bucurie pe Nikolai Kosov — fiul unui ofițer KGB trimis să ajute la înăbușirea revoltei conduse de Nagy — pentru a discuta relocarea unei bănci rusești, ea însăși impregnată de istoria Războiului Rece.
Cu toate acestea, unii dintre foștii consilieri britanici thatcheriști ai lui Orbán au argumentat de mult timp că el nu este un autocrat orientat spre Rusia, ci mai degrabă un provocator bucanier neînțeles. Într-o prefață a unei colecții de eseuri despre Orbán, John O'Sullivan — fost consilier al fostului prim-ministru britanic Margaret Thatcher și fondator al Institutului Dunării din Budapesta — a scris: "Orbán este aventuros din punct de vedere intelectual. Se plictisește să rămână pe aceeași 'linie' politică zi de zi. Vrea să exploreze idei noi. Este dispus să-și asume unele riscuri făcând asta, îi place spontaneitatea, speculează în public și, desigur, intră în necazuri.”
Dar, contrar a ceea ce susțin aceștia, alinierea politică a lui Orbán cu Rusia și China a fost destul de consecventă de aproape două decenii — fie pentru un penny, fie pentru un pound. De exemplu, în mai, Orbán l-a primit pe președintele chinez Xi Jinping la Budapesta pentru a semna aproape douăzeci de acorduri pentru aprofundarea cooperării economice și culturale. În cadrul unui briefing de presă care a urmat discuțiilor, Orbán a lăudat „prietenia continuă, neîntreruptă” între cele două țări de la începutul mandatului său în 2010, și a promis că Ungaria va continua să găzduiască noi investiții ale Chinei în Ungaria.
Prim-ministrul a mai precizat clar că Ungaria va continua să-și obțină majoritatea aprovizionării cu energie din Rusia. În timp ce ministrul de externe al Ungariei, Péter Szijjártó, era la Sankt Petersburg pentru un forum economic boicotat de alți lideri occidentali în iunie, el a spus că Ungaria nu are planuri să oprească achiziționarea de gaz natural din Moscova, în ciuda presiunii din partea Washingtonului și Bruxellesului.
Misiunea de pace farsică a lui Orbán face parte dintr-o tapiserie trădătoare țesută în Moscova, Beijing și Budapesta și nu putea veni într-un moment mai prost — în ajunul summitului NATO, și cu Ucraina prinsă într-o criză fiscală, negociind cu creditorii suverani și multilaterali despre obligațiile vechi de datorie pentru care plățile urmează să fie reluate în august.
Chiar înainte de rezultatul alegerilor din Franța, era clar că fiabilitatea acesteia ca aliat al Ucrainei ar fi probabil compromisă. Între timp, de cealaltă parte a Atlanticului, probabilitatea tot mai mare a realegerii fostului președinte Donald Trump provoacă îngrijorare crescândă, deoarece dinamica sprijinului occidental este pe punctul de a se schimba.
Așadar, călătoria lui Orbán poate fi văzută doar ca una calibrată pentru efectul maxim, menită să semene îndoieli corozive suplimentare. Iar grotescul ei a fost doar subliniat și mai mult de atacurile masive cu rachete și proiectile ale Rusiei asupra orașelor din Ucraina, care au inclus și o lovitură asupra unui spital de copii din Kiev.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
