Ludovic Orban are ceea ce strategii americani numesc ”voce prezidențială”: puternică, dominată de frecvențele joase, ritm cumpănit…toate atributele care îl pot face ascultat pe un lider. Cu condiția să aibă ceva de spus.
Despre legea vaccinării, Orban a rostit 140 de cuvinte, fără să spună nimic: în principiu suntem de acord, dar rămâne să stabilim detaliile, bla, bla, bla, apoi a dat-o pe aprovizionare, pe categorii de boli, pentru a încheia apoteotic cu ”cei care doresc”. La întrebare: susține PNL vaccinarea obligatorie? nu a răspuns. Toți liderii de partid, de la stânga la dreapta, ba și hashtagul-Declic au afirmat tranșant că legea trebuie aprobată, doar Orban a dat-o cotită, a încercat să mulțumească și majoritatea, ca să nu-i spun normalitate, și minuscula minoritate anti, ca să nu-i spun anormalitate.
Exemplu mai bun de politicianism, de demagogie, nu am găsit, deși Orban aplică această schemă de comunicare zi de zi, ceas de ceas. Un om care promite cu două guri, pentru cele două publicuri cărora le cere voturi.
Vlad Voiculescu are și el două orificii bucale: cu o gură înjură ”ciuma politică de orice culoare ar fi”, aluzie la PNL=PSD, cu cealaltă acceptă nominalizarea pe lista ciumei, pentru un post de consilier general. Și, probabil, se tocmește pentru postul de ministru al Sănătății, al Finanțelor sau a ce s-o mai găsi (Muncă, de exemplu, pentru că face voluntariat intens mediatizat, sau Fonduri europene, pentru că a fost coleg cu Barna).
Să fie mai sătul și mai înțelept, deci mai puțin periculos, veteranul? Să fie mai disperat să acceadă în vârf juniorul? Totul ține de alegători. De cine dorește, fiecare alegător în parte, să fie mințit: de un demagog tânăr sau de un demagog bătrân.
C-o fi unul, c-o fi altul, să nu uităm că, așa cum vorbesc pe două guri fiecare, și mănâncă, fiecare, tot cu două guri.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Roxana Neagu