În această săptămână vom vopsi ouăle de Paşti, vom coace cozonacii şi, prin urmare, atenţia ne este îndreptată înspre bucatele tradiţionale care trebuie preparare din cele mai proaspete ingrediente. Un ou învechit va strica gustul cozonacilor iar pasca nu va ieşi cum trebuie. Cum ştim că ouăle sunt proaspete dacă nu au data imprimată pe ele?
În mod normal, pe cutie este afișată data până la care oul trebuie „consumat de preferință”. Perioada de consum a unui ou nu trebuie să depășească 28 de zile de la data când a fost ouat. O verificare suplimentară se poate face respectând, dacă este tipărită, data recomandată pentru vânzare, după care ouăle nu ar trebui să mai fie la raft. Însă, există încă o perioadă de șapte zile, sau chiar mai mult, recomandată cumpărătorului pentru consumul ouălor. Aceasta este abordarea tipică pentru a verifica prospețimea ouălor. Dacă totuși, ai nevoie de mai multe dovezi (concrete), pentru că nu ai încredere în ceea ce este scris pe cutie sau pentru că nu ești sigur dacă ai păstrat corect ouăle, poți apela și la metodele tradiționale.
Data de expirare a ouălor achiziționate de la supermarket este menționată nu doar pe ambalaj, ci şi direct pe coajă. De folos, dacă ne gândim că, de obicei, aruncăm ambalajul și păstrăm ouăle în frigider. Cu toate acestea, se întâmplă să cumpărăm ouă din piață și, în acest caz, data de expirare nu este raportată nicăieri. Cum să aflăm dacă, după câteva zile de la cumpărare, ouăle sunt încă proaspete și, prin urmare, comestibile? În general, cu cât trece mai mult timp, cu atât mai puțin ar trebui ca un ou să fie folosit crud sau pregătit prin gătire rapidă. E de preferat gătitul oului la cuptor sau prin coacere prelungită într-o tigaie.
Ouăle trebuie ţinute în frigider, în compartimentul special și cu vârful orientat în jos. Dacă oul este crăpat sau înțepat, pentru siguranța ta, cel mai bine este să-l arunci. Există păreri conform cărora spălarea ouălor nu este recomandată, deoarece apare riscul de îndepărtare a filmul protector natural al oului, care împiedică pătrunderea bacteriilor dăunătoare în el. Este bine dacă ouăle provin din supermarket. Cu toate acestea, dacă le-ai procurat direct de la sursă sau din piață, este recomandat să cureți ouăle, înainte de a le pune la frigider, tocmai din motive de igienă și pentru prevenirea anumitor boli. Este suficient să cureți coaja cu o bucată de hârtie umedă sau uscată cu ajutorul unei perii sau al unui burete abraziv, care, evident, trebuie spălate foarte atent înainte de următoarea utilizare.
Iată 4 metode simple pentru a verifica dacă ouăle mai pot fi consumate:
1. Testul apei
Pune oul într-un pahar mare plin cu apă, în care ai adăugat două linguri de sare: dacă oul se scufundă, atunci este cu adevărat proaspăt și îl poți găti după preferință. Dacă rămâne la mijlocul paharului, cu siguranță nu trebuie aruncat, dar nu este suficient de proaspăt pentru a fi mâncat fiert moale. Mai bine faci o omletă. Dacă, în schimb, plutește, nu mai sta pe gânduri: aruncă-l!
De ce se întâmplă asta? Deoarece, în interiorul oului, în partea sa inferioară, există o cameră de aer care are sarcina de a proteja embrionul: în timp, aceasta se extinde din cauza aerului, permițând astfel oului să plutească.
2. Proba gălbenușului
Sparge oul într-o farfurie: dacă gălbenușul are o formă asemenea unei cupole și este perfect încadrat de albuș, oul este foarte proaspăt. În cazul în care gălbenușul este plat și albușul apos, oul nu este în stare proaspătă, dar poate fi utilizat în preparate, gătit bine, sub formă de: omletă, musaca, în compoziția unui aluat. Dacă, în schimb, gălbenușul se împrăștie în albuș și este opac, atunci oul nu poate fi folosit.
3. Agită oul și ascultă-l!
Dacă agiți oul și auzi un zgomot similar cu „tac-tac” sau cu cel al ploii, înseamnă că gălbenușul oului nu mai este încadrat de albuș, prin urmare nu este proaspăt. De asemenea, este recomandat să nu-l consumi fiert moale, dar poți face o plăcintă sau o omletă.
4. Testul cu lumină
Acest truc constă în testarea oului cu vârful în jos sub o sursă de lumină (lumânare, lanternă cu lumină nu prea puternică) directă: în cazul în care camera cu aer din coajă este foarte dilatată, oul a expirat; dimpotrivă, dacă vezi o cameră de aer de dimensiune mică, oul este proaspăt. Este o metodă mai „științifică”, se bazează pe măsurarea camerei de aer de la baza cojii oului, a cărei grosime crește în timp. Lățimea maximă nu trebuie să depășească 6 mm. Într-un ou proaspăt, gălbenușul este compact și nu se mișcă, deoarece nu sunt prezente bule de aer. Într-un ou vechi, gălbenușul începe să se miște în interior, ajutat de bulele de aer prezente.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu