• OUG plafonare prețuri energie. Martin Moise: Precedent și abuz periculos. Furnizorul este obligat să facă pierdere

„O analiza la cald a OUG 3/2022 privind plafonarea preturilor la energie, impactul la furnizorii de energie

Respectiva ordonanta plafoneaza pretul cu toate taxele incluse inclusiv TVA la nivelul de 800 lei/MWh la casnici, respectiv 1000 lei la toti consumatorii non-casnici din care energia activa fara TVA nu poate reprezenta mai mult de 336 lei respectiv 525 lei/MWh.

So far so good, populatia si economia pot rasufla usurate, cel putin pana in aprilie colapsul generalizat este evitat. Si intr-adevar, trebuiau luate masuri, intrucat economia dar si populatia nu pot plati preturile actuale uriase de piata (valabile din pacate in toata Europa).

Ca de obicei insa diavolul sta in detalii.

La Art. 7 alineat 3 si 4 se mentioneaza ca diferenta intre pretul mediu ponderat pentru contractele de achizitii in derulare in perioada 01.02 – 31.03.2022 si plafonul de 336 lei, respectiv 525 lei se acopera de la bugetul Ministerului Energiei.

Mare atentie, este vorba de diferenta dintre 525 si costul de achizitie, si nu pretul de vanzare din contractul cu clientul final.

Sa presupunem ca un furnizor are incheiat un contract cu un client final non casnic cu pretul de vanzare al energiei active de 1050 lei/MWh. Costul lui de achizitie al energiei sa presupunem ca este de 1000 lei/MWh, iar 50 lei reprezinta costurile cu personalul, chirii, regie, dar si dezechilibrele cauzate de diferenta intre prognoza de consum si consumul real si evident marja de profit.

Statul plafoneaza pretul la 525 lei si ramburseaza furnizorului diferenta pana la 1000 lei reprezentand costul de achizitie. Diferenta de 50 lei cine o suporta? Pai asa cum e scrisa ordonanta rezulta ca furnizorul. De facto, prin acest mecanism furnizorul este obligat sa faca pierdere, intrucat este nerezonabil sa presupui ca un furnizor nu are si costuri de personal, call-center, dezechilibre, finantare – sa nu uitam ca statul nici acum nu a platit compensarile pentru noiembrie, etc.

Intrucat acelasi mecanism se aplica si la casnici, respectiv toti consumatorii din Romania sunt plafonati, se poate spune ca practic furnizorul pe intreaga sa activitate este obligat sa faca pierdere.

Nu sunt un mare fan al furnizorilor, mai ales al celor mari, intrucat au facut multe rele in trecut. Dar nu toti sunt “hoti” si in niciun caz nu pot admite ca in Romania, prin lege, unui intreg sector economic ii este impus sa faca pierdere.

Azi sunt furnizorii, maine poate fi industria alimentara, poimaine HORECA, si asa mai departe.

Precedentul este extraordinar de periculos, este profund abuziv si nu are de a face cu principiile liberale ale unei economii de piata. Este cu atat mai revoltator ca o astfel de masura este luata de un guvern condus de liberali cu un ministru al energiei tot liberal. Au ramas liberali doar cu numele.

Stau si ma intreb, orice investitor, in orice domeniu economic, cand vede asa ceva, oare ce spune – are sens sa investesc intr-un stat care prin lege ma poate obliga sa fac pierdere???

Oare cat ne va costa ca si tara acest lucru pe termen mediu si lung? Cati investitori vor spune: Romania este o tara bananiera, nu investesc acolo sau daca o fac, o fac doar pentru marje si profituri uriase!

Populatia si economia trebuiau intr-adevar ajutate sa depaseasca criza energetica ingrozitoare, insa problematica este din nou incompetenta administratiei care incearca sa rezolve o problema si de fapt genereaza una si mai mare!!”, a scris Martin Moise, Prim-vicepreşedintele Organizaţiei Patronale a Producătorilor de Energie din Surse Regenerabile din România (PATRES).

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News