EXCLUSIV  Our Body. Cum am băgat bani în industria morții. INTERZIS în Franța, PERMIS în România

Am fost să văd, în Constanța, Our Body: Univesul interior, o expoziție cu morți vii. Locul unde s-a desfășurat evenimentul a fost în parcarea de la nivelul -1 Nord al City Park Mall, într-un loc foarte liniștit, decor negru, cumva departe de agitația magazinelor cu haine de firmă.

Ceea ce m-a uimit a fost că nu se bătea nimeni pe bilete. Pentru o expoziție care în urmă cu circa cinci ani a strâns peste 80.000 de vizitatori la București, iar la Cluj Napoca peste 20.000 de vizitatori, la Constanța era pustiu. Eram în total patru oameni, dintre care unul întreba dacă exponatele "sunt de plastic". La un simplu calcul, vedem că industria morții face bani grei, dacă ne gândim că un bilet costă 50 de lei. Printre noi, cei patru vizitatori, se învârteau doi-trei studenți la Medicină, gata dispuși să îți răspundă la întrebări. Doar că nu știau răspunsul la una dintre cele mai importante: cine sunt acești oameni, de unde provin sau câți ani au. Studenții dădeau din umeri, cumva încurcați. La un moment dat, un vizitator a întrebat: "sunt din Paleolitic?". Era același care a întrebat dacă sunt din plastic. Ce am văzut nu m-a impresionat prea tare. Văzusem pe Internet cum arată expoziția permanentă a corpurilor disecate și plastifiate din Berlin, iar imaginile de acolo erau mult mai puternice decât ce ne-a fost nouă dat să vedem în România. Aici, în Constanța, erau doar 14 cadavre și peste 130 de organe diferite. Același vizitator despre care vorbeam mai sus a spus, după ce a văzut bucățile umane, că "mai interesant este cine sau ce pune totul în mișcare".

Locul "ascuns" de ochii vizitatorilor

Este și o galerie, să îi spunem așa, neștiută și sensibilă totodată: galeria cu fetuși în diferite stadii de evoluție. Înainte de a intra acolo, ești atenționat că nu este o galerie pentru toată lumea. Trupurile fetușilor sunt păstrate intact, până la cele mai mici detalii, în recipiente speciale. Cumva este un loc diferit de tot ce se poate vedea la expoziție. Dacă peste tot este moarte, acolo este viață nenăscută.

Până a vorbi despre controverse, am și o dezamăgire: faptul că în România nu au ajuns exponatele care au făcut istorie în lume. De exemplu, femeia cu fetus înăuntru.

Cum este posibilă expoziția Our Body: Universul cunoașterii

Această expoziție este posibilă datorită unei metode unice de conservare, denumite "impregnare polimerică" – un proces care înlocuiește apa și grăsimile din organism cu materiale plastice reactive. Impregnare polimerică este o metodă prin care fluidele corporale sunt înlocuite cu lichid ce este apoi întărit pentru a crea un specimen anatomic solid, durabil, care se va păstra o perioadă nedefinită de timp.

Procesul păstrează intacte chiar cele mai fine și delicate structuri de țesut, ceea ce face ca specimenele rezultate să fie de neprețuit pentru studiul medical, deoarece starea organelor rămâne identică cu starea lor pre-conservare. Plasticul este inițial flexibil, ceea ce permite exemplarelor să fie plasate în mai multe poziții "de zi cu zi" și în cele din urmă se întărește în pozițiile de bază pe care le veți vedea prezentate în cadrul expoziției.

Un specimen tipic trece printr-un proces lung de pregătire, fixare, și în cele din urmă de prezentare, fără pericolele asociate cu vapori toxici dezagreabili și proceduri de manipulare potențial nesigure și dificile. Înainte de inventarea procedurii de impregnare polimerică, singura metodă de conservare a corpurilor umane pentru studiul medical a fost păstrarea în formaldehidă, îngreunând disecția. Atributele îmbunătățite ale specimenelor plastinate sunt argumentate de calitățile superioare ale polimerilor care se întăresc. Deoarece exemplarele sunt uscate, fără miros și durabile, acestea constituie un instrument de predare și de cercetare.

Adio pachetului de țigări!

Dacă aș fi copil, după vizita la expoziție, aș merge direct la magazin să îmi cumpăr atlas de anatomie. Dacă aș fi fumător, mi-aș arunca pachetul de țigări pentru că imaginea cu plămânii afectați de tutun, văzută acolo, pe viu, este mai îngrozitoare decât imaginile de pe pachetele de țigări. La această expoziție vezi și cum arată cancerul care, indiferent de organul afectat, are aceeași culoare: un gri închis. Afli și cum arată accidentul vascular cerebral. După ce vezi expoziția, cred că fiecare pleacă cu lecțiile lui despre viață și despre moarte, dar mai ales cu întrebările lui. Și aici putem porni discuția despre controversele ce țin de acest eveniment, care, în circa nouă ani, a strâns 50 de milioane de oameni din peste 30 de țări.

De unde provin cadavrele?

Depinde pe cine întrebi sau ce surse consulți. Dacă îi întrebi pe organizatori afli că "Expoziția științifică și educativă a fost realizată și oferită de Fundația de Științe și Tehnologii Anatomice din Hong Kong. Exponatele au fost furnizate de diferite universități acreditate, facultăți de medicină, instituții medicale, centre de cercetare și laboratoare din China pentru a duce mai departe obiectivele Fundației de Științe și Tehnologii Anatomice de promovare și cercetare educativă și medicală a corpului uman". Tot ei îți spun că oamenii expuși au murit "de moarte bună".

Organizațiile non-guvernamentale nu au un răspuns la fel de diplomatic: "trupurile expuse în asemenea expoziții ar putea aparține prizonierilor executați în închisorile chineze. Organismele expuse provin din China, o țară condusă de un regim totalitar, cunoscut pentru încălcări grave ale drepturilor omului, precum tortură, tratamente inumane sau degradante folosite în mod obișnuit în sistemul de detenție chinez, persecuții politice și religioase și chiar trafic de organe umane de la prizonieri de conștiință aflați în închisorile chineze, în special practicanți Falun Gong – documentate pe larg în rapoartele internaționale. Organizatorii nu au furnizat niciodată informaţii despre modul în care au murit cei expuși: identitatea sau vârsta lor".

Reprezentanții unor astfel de expoziții se apară și spun că: "În China, toți donatorii – sau membrii de familie apropiați – iau la cunoștiință că donațiile vor fi utilizate pentru cercetare și li se garantează că toate informațiile personale vor fi tratate confidențial". Pornind de la premisa că organizatorii spun adevărul, întrebarea care se pune este dacă donatorii și-au dat acordul pentru ca moartea lor să nască o adevărată industrie cu multe zerouri. Nu cred, probabil și-au dat acordul ca organele lor să fie folosite în scopuri educative, în facultățile de Medicină sau pentru transplanturi, dar nu pentru a juca tenis după moarte. Și asta pe bani mulți.

În Franța interzis, în România permis

Toate ca toate, dar un lucru este cert, o țară civilizată, cum este Franța, a decis să interzică o astfel de expoziție pe teritoriul său, fiind declarată ilegală. A fost un întreg scandal în 2009. Două organizații - "Împreună împotriva pedepsei cu moartea și "Solidaritate pentru China" și-au exprimat îngrijorararea cu privire la proveniența cadavrelor. Contestatarii spuneau că trupurile ar aparține unor deținuți politici din China, torturați și apoi executați. Organizatorii a spus că nici poveste de așa ceva, exponatele fiind obținute de la școli de Medicină din Hong Kong. La acel moment, organizatorul expoziției din Franța nu a putut dovedi cum au fost exact obținute cadavrele. În fine, expoziția a fost interzisă, magistrații invocând faptul că expunerea de cadavre este împotriva decenței, iar spațiul desemnat pentru morți este la cimitir. Cele 17 cadavre au fost sechestrate, apoi înhumate.

Morți vii

O altă controversă este legată de faptul că morții par... mai vii decât ar trebui. Mulți dintre ei sunt reprezentați în poziții nefirești, ușor exagerate, jucând tenis, baschet, fotbal, dansând, jucând șah, ținându-se de mână sau cântând la saxofon. Francois Rastier, lingvist francez, pornind de la aceste imagini care forțează natura morții, este de părere că o societate care nu-și respectă morții, nu îi respectă nici pe cei vii. Profesorul a spus un lucru interesant "dacă lăsăm acest tip de industrie să devină un sector economic, vor fi oameni care, la finalul lanțului, pot fi uciși pentru asta". În traducere liberă, cu 50 de lei poți face orice vrei mai puțin să susții industria morții. Francezii mai spun că o astfel de expoziție este un atac la demnitatea umană.

Nume înșelător

Filozoful Pierre Le Coz atrage atenția că și numele expoziției este unul înșelător "Our body", dar noi nu mergem acolo să vedem corpul nostru, ci vrem să-l vedem pe a-l altora. Totul vine și dintr-o curiozitate morbidă ce ar putea fi explicată mai bine de un psiholog. Ceea ce vedem la expoziție nu este corpul vreunui iubit, al unui frate, al unui prieten apropiat sau al unui părinte. Puțini ar fi dispuși să-și vadă proprii morți în astfel de ipostaze. V-ar plăcea ca trupurile voastre neînsuflețite să mimeze că merg pe bicicletă, iar oamenii să se uite la o astfel de imagine cât se poate de vie? V-ar plăcea ca mamele voastre să fie expuse public în timp ce unii se întreabă dacă sunt de plastic? Dacă răspunsul este nu, atunci de ce vrem să-i vedem pe alții? Cei care contestă astfel de expoziții sunt de părere că un mulaj de plastic ar fi perfect pentru ca omul să învețe tot ce este necesar despre corpul său.

[citeste si]

Mă întreb dacă motivația pedagogică de a ne cunoaște corpul nu cumva coexistă cu dorința de a vedea morți reali. Această curiozitate este exploatată în scopuri comerciale, iar argumentele ce țin de educație cad cumva pe un plan mai îndepărtat. Să nu uităm totuși cât costă un bilet, adică 50 de lei. Organizatorii știu să speculeze tentația noastră de a ne uita, pe furiș, de exemplu, la morții din accidentele de mașină, dar acest fenomen nu este de ieri, de azi, ci dintotdeauna.

ț

Un argument pro vizitării acestei expoziții ar fi că acele cadavre permit societății un fel de împăcare cu moartea, dacă vreți. Privirea cadavrelor i-ar ajuta pe oameni să recapete o anumită familiaritate legată de moarte, familiaritate pe care și-au pierdut-o. Cu toate acestea, un cadavru care joacă tenis sau cântă la saxofon nu este chiar modul cel mai fidel de a reprezenta un mort. Francezii consideră că prezentând morții într-un stil ludic, organizatorii nu fac altceva decât să nege aspectul tragic al decesului.

Fie că sunteți pro sau contra acestei forme de a exploata corpul uman, de a descoperi un univers pe care nu prea aveți cum să-l aflați din cărți, un lucru este cert: expoziția trebuie văzută. Nu veți rămâne șocat, nu veți fugi mâncând pâmântul, cum am citit în presă că ar fi pățit unii vizitatori. Nu mai are rost să spun că sunt invenții pentru că este evident. Tot ce veți afla acolo este pur și simplu o lecție de viață văzută prin prisma morții. Că vorbim despre o adevărată industrie... asta am văzut deja, dacă este să luăm cifrele din jurul său. Fiecare decide dacă îi devine sponsor.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News