EXCLUSIV  Pacea de la București, un moment critic pentru Unire. Protestul lui Averescu și a mai multor deputați în fața ”capitulației”

Pentru a putea înțelege mai bine evenimentele care au dus la Marea Unirea, în urma Marelui Război, este necesar să ne transpunem în realitatea vremii.

Fără îndoială, Pacea de la București sau cunoscută sub denumirea de Pacea de la Buftea, a fost un moment de grea încercare pentru Regatul României. Gândul idealului Unirii era tot mai departe. Cu o mare parte din teritoriu ocupat, României îi era impusă o pace care era, de fapt, mult mai aproape de o capitulare.

România intrase în Primul Război Mondial, de partea Antantei, la data de 27 august 1916. După o serie de înfrângeri în fața Puterilor Centrale, la sfârşitul anului 1916, Bucureştiul a fost ocupat, iar mai apoi o mare parte a teritoriului României a căzut sub ocupaţia trupelor germane. 

„Pacea”, o capitulare

Tratatul de pace a fost semnat la 7 mai 1918 după ce bolșevicii preiau puterea și scot Rusia din război. După părăsirea frontului românesc de către trupele ruse, situația devenise foarte dificilă. România a fost forțată să înceapă negocierile pentru pace.

Printre alte condiții, România se obliga să cedeze Dobrogea de sud (Cadrilater), dar și o parte a Dobrogei de nord (la sud de linia Rasova-Agigea) Bulgariei. Restul Dobrogei, deși rămânea în proprietatea nominală a României, urma să fie controlat și ocupat de Germania și Bulgaria până la un tratat ulterior definitiv. Mai mult, România urma să cedeze Austro-Ungariei controlul asupra trecătorilor Munților Carpați și concesiona pe 90 de ani Germaniei toate exploatările petroliere iar șantierele navale intrau în stăpânirea statului german.

În iunie 1918, ziarului „România Nouă”, publica la Chișinău, sub egida marelui intelectual și politician Onisifor Ghibu, un text despre pace, căreia ironic îi pune ghilimele. Sunt prezentate părerile mai multor deputați sau oameni importanți în război, precum generalul Averescu, care se opun condițiilor păcii. Se pot sesiza totodată și accentele profund antisemite ale lui Ion Zelea Codreanu și A.C. Cuza, părintele antisemitismului românesc.

„La Iași parlamentul român, așa cum a putut fi alcătuit în împrejurările neobișnuite de astăzi, a ratificat „pacea”.

Împotriva acestei păci, pentru care nimeni n'a avut un cuvânt de aprobare, s'au auzit însă glasuri puternice de protestare și s'au dat bile negre.

Deputatul D. Pătrășcanu, a spus în discursul său, printre altele: Protestez cu energie contra deslipirii Dobrogei dela patria mamă. Protestez față de poporul german, față de conștiința germană,, spunându-le că nu servește prin această pace interesele germane.

Alt deputat, d. Trancu-Iași a declarat că pacea e contra principiului democratic, a micilor națiuni, dar și contra normelor enunțate de Germani, fără anexiuni și fără despăgubiri.

Deputatul Văgăunescu protestează contra păcii care ni s-a impus prin violență și care echivalează cu o umilință și cu o capitulație. Să se știe că poporul român luptă și va lupta și că el nu va putea primi știrbirea demnității noastre.

Deputatul I. Zelea-Codreanu protestează în contra păcii ca om și ca Român.

Protestez împotriva întregului conținut al tratatului dela început și până la sfârșitul lui, a zis d. Zelea-Codreanu.

Țin, însă mai ales ca să se știe că protestez cu toată energia în fața lui Dumnezeu și a oamenilor, împotriva rășluirii comunelor din județul Suceava și a răpirii Dobrogei.

Protestez împotriva împământenirei Jidanilor.

Deputatul A. C. Cuza spune: Credem că tratatul acesta nu servește nici interesele noastre, nici ale adversarilor noștri, nu servește nici interesele păcii. Este inuti. Pacea de astăzi este o irealitate.

D-l General Averescu protestează împotriva faptului că guvernul nu dă păcii un caracter de progres pentru țară. Deși consideră pacea ca o necesitate de neînlăturat, totuși votează împotriva acestei păci care este potrivnică sentimentelor milioanelor de români. 

Nu va putea vota pacea decât dacă guvernul va declara că este o pace impusă, dacă va obține evacuarea teritoriului de către armata de ocupașie și dacă ministerul de externe va retrage declarațiile că mai multe sacrificii am făcut noi decât aliații noștri.

Îndrept protestul meu către țările cari am luptat și către popoarele cari ne-au impus pacea”.

Deci, - „pacea” e ratificată. Dar sufletul nostru rănit, e departe de a fi împăcat. El își caută înainte dreptatea sa, până ce va găsi-o deplină”.

Tratatul de pace, deși ratificat de Parlament, a intrat în vigoare, dar el nu a fost niciodată promulgat de Regele Ferdinand. Pacea avea să fie scurtă. În octombrie 1918  România reia ostilitățile cu Germania și Austro-Ungaria.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News