Premierul Ludovic Orban și guvernul său stau în pixul președintelui Iohannis, pentru Legea Bugetului. Paradoxal, Orban e mai câștigat dacă pierde semnătura președintelui.
Care ar fi momentul potrivit pentru mișcările controversate, fie cele politice, fie mișcările de forță? În preajma Sărbătorilor, când aleargă după cadouri și e amețită cu vin fiert toată lumea care contează (premierul Orban le spunea ieri ”țări civizilate”, unde ”ăia au educație economică”, dar la fel de bine putea spune: unde ăia au educație democratică”). Invazia din Panama a avut loc în preajma Crăciunului, pe Ceaușescu l-au lichidat de Crăciun, ca să iau doar două exemple de sezon.
Astfel, calendarul este de partea lui Ludovic Orban, în asaltul său la adresa democrației parlamentare. Nu cred că PPE, organizația care conduce Europa, s-ar fi împiedicat în astfel de amănunte. Dacă era PSD la guvernare, da! Urlau comisiile, scoteau fum telefoanele operative, spumega șuvoiul declarațiilor în presă. Pentru PNL, PPE închide ochii de două ori: odată fiindcă e de-al lor, al doilea fiindcă acum pot pretinde că sunt ocupați să se roage la Biserica Nativității. Așa cum se roagă PSE la Biserica Naivității, de două mandate, așteptând să fie scos încet-încet de pe scena europeană și dus la odihnă veșnică alături de ALDE.
Ca urmare, dacă președintele promulgă Legea Orban, între Crăciun și Anul Nou, mineriada legislativă își poate face efectul fără a face valuri în presa europeană. O demonstrație de forță pentru parlamentarii Opoziției și un mesaj electoral, pentru popor: nu tăiem nimic din ce a promis Dragnea, dăm în plus ”un cadou românilor de Sărbători” (?!).
Dacă președintele așteaptă decizia CCR, evitând forțarea Constituției la început de mandat, nu va face doar un gest de normalitate democratică. Ci și unul politic, întinzând o mână de ajutor guvernului PNL. A vrut să crească pensiile și salariile, nu l-a lăsat Opoziția, care a reclamat la Curte.
Asumarea pare a fi neconstituțională. Deci, paradoxal, Orban câștigă dacă pierde la CCR. Câștigă timp. Cel puțin două luni. În care mai poate cârpi pe ici, pe colo, bugetul, nu cine știe ce, este adevărat...Dar, cel mai important, își poate creiona strategiile electorale și de imagine. După ce se risipește fumul artificiilor de comunicare și al petardelor de sărbători, se pot face sondaje, calcule și negocieri politice, în țară și la Bruxelles: va merge cu populismul în marș spre anticipate, va tăia în carne vie, plafonând creșterile de salarii și pensii, va reduce cu sute de mii aparatul bugetar, va pleca la Primăria Capitalei și va lăsa un alt premier de sacrificiu, îl va trimite pe Câțu ambasador în Noua Zeelandă și va aduce un profesiosionist la Finanțe...și câte altele.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News