Recompensele pentru copii. Georgeta Pânișoară: Vedem în principiu că deja s-a întâmplat ceva bun și trebuie să surprindem acel comportament într-un anume fel, apoi să îl accentuăm

„Recompensa este o stimulare a comportamentului în direcția eficientizării unui comportament. Vedem în principiu că deja s-a întâmplat ceva bun și trebuie să surprindem acel comportament într-un anume fel, apoi să îl accentuăm, astfel încât să întărim acel comportament pentru a se duce încă o dată spre acel scop”, a spus profesorul universitar Georgeta Pânișoară. 

Profesorul universitar a vorbit și despre condiționare:

„Vorbim de condiționare în comportamentele noastre, dar până la urmă nu trăim într-o mare condiționare. Reclamele într-un fel sau altul ne condiționează. Reclamele ne spun că dacă cumpărăm un anumit detergent suntem cele mai bune mame, că acel detergent spală cel mai bine. Când ajungem acasă și luăm și noi detergentul respectiv vedem că șosețelele acelea înnegrite de noroi la fotbal rămân negre. Dar noi am fost condiționați de ideea că suntem cea mai bună mamă dacă luăm detergentul respectiv și spălăm cu el, adică ajungem la un anumit rezultat. Deci trăim într-o mare condiționare, dar lucrurile sunt mult mai complexe. Rogers, un mare piholog, vorbește despre abordarea umanistă, despre modul în care un copil este tratat cu foarte mare respect, simte acest respect și astfel îi cresc motivația și imaginea de sine, pur și simplu prin acțiunile pline de respect îndreptate spre acel copil și ajutându-l pe el să se realizeze deplin, să ajungă la ceea ce poate ajunge el în esență”, a precizat profesorul universitar Georgeta Pânișoară. 

Este posibil ca atunci când un copil primește o recompensă fie să o recunoască, fie să nu își dea seama că este recompensat. Profesorul universitar Georgeta Pânișoară a spus cum ar trebui să se comporte părinții pentru ca cel mic să își dea seama că este recompensat: 

„Să fie natural comportamentul, cel puțin la o vârstă mică, să fie uzual, obișnuit de a-l recompensa pentru ceea ce a făcut bine, printr-un cuvânt și să nu i se pară pur și simplu ca fiind aceasta recompensa. Dar la vârste fragede noi îi condiționăm și îi condiționăm în principiu pe recompense sau pe aspecte pozitive, pentru că îi încurajăm. Încurajarea ca recompensă este când copilul a început să stea în poziție ridicată, fața noastră e vizibil schimbată pozitiv și astfel îl încurajăm. La primii pași, copilul este încurajat, fața părintelui este luminoasă la primii pași ai copilului. Deci și acolo e o condiționare”, a mai adăugat profesorul universitar Georgeta Pânișoară. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News