Parfumul Cleopatrei, mirosul orașelor și izul deșertului. Arheologii recreează mirosurile Egiptului Antic

Proiecte rare au recreat ceea ce oamenii au auzit cu mii de ani în urmă în locuri precum Stonehenge. Punerea laolaltă, cu atât mai puțin recrearea, a peisajelor olfactive, ale locurilor de demult a atras și mai puțină curiozitate savantă. Orașele antice din Egipt și din alte părți au fost prezentate ca fiind „colorate și monumentale, dar inodore și sterile”, spune egiptologul Dora Goldsmith de la Freie Universität Berlin. 

”Sursele scrise demonstrează că egiptenii antici trăiau într-o lume olfactivă bogată”, spune Goldsmith. O înțelegere completă a culturii egiptene antice necesită o examinare cuprinzătoare a modului în care faraonii și supușii lor au dat sens vieții lor prin miros, susține ea. Nu a fost efectuat încă un astfel de studiu.

Parfumul Cleopatrei, recreat de arheologi

Schimbările sunt însă în aer. Unii arheologi adulmecă moleculele mirositoare din artefacte găsite în săpături și păstrate în muzee. Alții studiază cu atenție textele antice pentru trimiteri la rețete de parfumuri și chiar au preparat un parfum asemănător cu cel al Cleopatrei. Studiind și reînviind mirosurile din trecut, acești cercetători își propun să înțeleagă modul în care oamenii antici și-au experimentat și interpretat lumea prin miros.

După ce au experimentat cu ingrediente care includ ulei de curmale, smirnă, scorțișoară și rășină de pin oamenii de știință au reprodus un miros despre care bănuiesc că se apropie de ceea ce probabil purta Cleopatra. Este un amestec puternic, dar plăcut, de lungă durată de picant și dulceață, scrie Science News. 

O gamă tot mai mare de tehnici biomoleculare permite identificarea moleculelor din substanțele aromatice antice conservate în oale și alte recipiente, în resturile din gropile de gunoi din oraș, în tartrul de pe dinții umani și chiar în resturi mumificate.

Orașul de pe ruta Tămâiei

Un exemplu este umilul arzător de tămâie. Găsirea unui arzător de tămâie vechi indică doar că o substanță de un fel a fost arsă. Dezvăluirea componenței moleculare a reziduurilor agățate de o astfel de descoperire „poate determina ce anume a fost ars și poate reconstrui dacă a fost parfum de tămâie, smirnă, lemn parfumat sau amestecuri de diferite aromatice”, spune arheologul Barbara Huber.

Acest tip de muncă de detectiv este exact ceea ce au făcut Huber, de la Institutul Max Planck pentru Știința Istoriei Umane din Jena, Germania, și colegii ei, în cercetarea asupra așezării oază de ziduri Tayma, în ceea ce este acum Arabia Saudită.

Cercetătorii presupun, în general, că Tayma a fost un nod pe o veche rețea de rute comerciale, cunoscută sub numele de Ruta Tămâiei, care transporta tămâie și smirnă din sudul Arabiei către destinații mediteraneene în urmă cu aproximativ 2.300 până la 1.900 de ani. Tămâia și smirna sunt ambele rășini cu miros picant extrase din arbuști și copaci care cresc în Peninsula Arabică și în nord-estul Africii și Indiei. Dar Tayma a fost mai mult decât o simplă oază de realimentare pentru rulotele comerciale.

Parfumurile de diferite tipuri care trebuie să fi avut semnificații speciale au pătruns într-o serie de activități zilnice la vechiul Tayma, a raportat grupul lui Huber în 2018, la München, la cea de-a 11-a Conferință Internațională privind Arheologia Orientului Apropiat Antic. Într-un studiu mai recent, publicat pe 28 martie în Nature Human Behavior, Huber și colegii ei au subliniat modalități de a detecta urmele chimice și genetice ale mirosurilor antice.

Grăsimea și ceara de albine erau folosite în parfumuri

Alți cercetători au căutat indicii aromatice moleculare în ceramica excavată anterior. Chimistul analitic Jacopo La Nasa de la Universitatea din Pisa din Italia și colegii săi au folosit o versiune portabilă a unui spectrometru de masă pentru a studia 46 de vase, borcane, căni și bulgări de material organic.

Aceste artefacte au fost găsite în urmă cu mai bine de un secol în mormântul subteran al lui Kha și al soției sale Merit, proeminenți funcționari regali care au trăit în timpul dinastiei a XVIII-a a Egiptului din aproximativ 1450 î.Hr. până la 1400 î.Hr. Spectrometrul poate detecta componența chimică a gazelor invizibile emise în timpul descompunerii diferitelor plante parfumate și a altor substanțe care au fost plasate în interiorul vaselor.

Analizele reziduurilor din interiorul a șapte vase deschise și ale unei bucăți de material organic neidentificat au detectat ulei sau grăsime, ceară de albine sau ambele, raportează oamenii de știință în May Journal of Archaeological Science. Un vas deschis a dat posibili markeri chimici pentru pește uscat și ai unei posibile rășini aromatice care nu a putut fi specificată. Vasele rămase au fost sigilate și au trebuit să rămână așa din cauza politicii muzeului. Măsurătorile făcute în gâturile acelor vase au detectat, de asemenea, semne de uleiuri sau grăsimi și ceară de albine în unele cazuri. Dovada făinii de orz a apărut în gâtul unui vas.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News