Părinți de succes: Copii stresați. Rezultate îngrijorătoare ale unui sondaj
Goana părinților după excelență la vârste din ce în ce mai mici la copiii lor riscă să aibă consecințe dramatice (un copil stresat, nervos, anxios, care este permanent obosit și care nu se mai bucură de frumusețea copilăriei prin care trece fără să o trăiască), atrage atenția profesorul doctor Ion-Ovidiu Pânișoară, Director, Departamentul de Formare a Profesorilor, la Universitatea din București, cunoscutul psihopedagog aducând în sprijinul avertismentului său un studiu realizat într-o școală din Marea Britanie.
Profesorul Pânișoară lansează un nou semnal de alarmă legat de supraîncărcarea programului pentru copii, despre goana părinților după excelență la vârste din ce în ce mai mici, despre alergarea permanentă de la o activitate educațională la alta.
"Unde mai este în toată această ecuație copilul? Unde mai intră copilăria, bucuria jocului, motivația, seninătatea de a privi lumea „cu ochi de copil"? Se pare că le-am pierdut pe undeva pe drum și ne trezim atunci când este prea târziu, când copilul nu mai reacționează la simplul îndemn „învață", când a obosit prematur.
Iar tot acest tablou – destul de sumbru, recunosc – poate să aibă nuanțe și mai închise la culoare. Carey (2015) afirmă că meditaţiile încep de la o vârstă din ce în ce mai fragedă. Autoarea relatează în sprijinul celor spuse mărturia unei directoare de grădiniţă care povestea despre educatori angajaţi să pregătească micuţi de 2 ani pentru testele de evaluare care le erau necesare pentru acceptarea la şcolile private selecte. Meditatori de la vârsta de doi ani? Vorbim despre o exagerare desigur, dar este acest fapt atât de izolat pe cât am vrea să credem?
[citeste si]
În fond ce este cu tot acest stres? Sunt copiii stresați sau este un factor pozitiv pentru că și viața o să fie stresantă? Carey aduce și evidențe în sprijinul spuselor sale: „conform unui sondaj, unul din trei elevi de şcoală primară din Birmingham era atât de stresat de teste încât nu putea să mănînce sau să doarmă. Aproape jumătate dintre copii – 48% – nu se puteau concentra din cauză că erau foarte îngrijoraţi. 43% au recunoscut că erau îngrijoraţi să nu şi dezamăgească familiile (...) Unul din cinci copii britanici a suferit sau suferă de „fobia" de a merge la şcoală". Este un tablou familiar? Nu numai că este, dar tinde să capete contururi din ce în ce mai definite. De ce se întâmplă acest lucru?
Pentru că micuțul nostru este înconjurat, este atacat din toate direcțiile și nu are prea multe șanse să câștige acest război:
• în primul rând este părintele care vrea să aibă copilul cel mai bun! De obicei părintele de acest tip proiectează în copil propria aspirație, poate propriul eșec. Iar copilul simte această presiune continuă și nu vrea să-și dezamăgească familia".
Citește continuarea pe performante.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
