Înconjurat de un mediu care poate părea adeseori ostil, un copil poate deveni cu timpul din ce în ce mai speriat de ceea ce îl înconjoară. Astfel, încet, încet se dezvoltă o anxietate care îl poate acapara, dacă nu se intervine la timp, cu răbdare și grijă, atenționează Georgeta Pânișoară, conferențiar doctor la Departamentul de Psihologie al Facultății de Psihologie și Știintele Educației, din cadrul Universității din București.
Potrivit psihologului Georgeta Pânișoară, părinții adoptă tactici care nu îi vor ajuta pe cei mici în asemenea cazuri, dacă vor reacționa prin râs (ridiculizând frica) sau spunând "e o prostie", "fii curajos", "nu se poate să gândești așa".
De multe ori, anumite comportamente care îl ajută pe copil să se liniștească sunt văzute ca fiind inadecvate, iar ei sunt certați pentru că le au, motiv pentru care Georgeta Pânișoară amintește pentru părinții de succes o serie de semne care însoțesc anxietatea, așa cum sunt prezentate de Cohen L. (2014):
• Ticurile nervoase (roaderea unghiilor, "mâncatul"cămășii/părului)
• Ritualuri sau comportamente compulsive (comportamente repetitive, fără a se ajunge la un rezultat)
• Senzații fizice (palpitații, tremurături, transpirație)
• Urinări frecvente
• Evitarea puternică anumitor situații. Tot Cohen numește timiditatea, indecizia, perfecționismul, compulsivitatea tot aspecte ce însoțesc anxietatea.
Aceste manifestări atrag scăderea performanțelor școlare, un număr mai mic de interacțiuni între copii, temeri care însoțesc permanent copilul, o stare emoțională negativă (în afara fricii, apar și tristețea, plânsul etc), mai spune psihologul Georgeta Pânișoară, adăugând că uneori înlăturarea anxietății presupune un drum lung și anevoios.
Citește AICI câteva strategii facile și interesante de lucru cu copiii
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu