Lumea actuală, în continuă și accelerată transformare, oferă inclusiv copiilor, posibilitatea să comunice instantaneu cu aproape oricine din întreaga lume, dar, "la pachet", vin și riscurile: spațiul virtual poate să fie o extensie a violenței manifestate față în față. Iată cum a apărut conceptul de Cyberbullying, atrage atenția profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației.
Potrivit lui Willard (2004), Cyberbullying este definit ca „transmiterea ori postarea unor mesaje text sau imagini nocive sau crude utilizând Internetul". Analizând statisticile, se poate observa că utilizarea în mod frecvent a internetului nu face decât să aducă în planul tehnologic violența prezentă în relația directă.
"Este un aspect pe care îl remarcă și Smith (2008) care spune că „multe victime ale cyberbullying-ului au fost victime și în violența tradițională (bullying-ul „tradițional" fiind definit de către Olweus (1993) drept agresivitatea intenționată care este îndreptată, în mod repetat, spre un grup sau un individ care nu se pot/poate apăra singur). Între victimile tradiționale și cele din zona virtuală tot violența tradițională ocupă primul loc, dar Cyberbullying-ul este în creștere", întrucât oamenii se simt mai liberi în cyberspațiu, având senzația că pot să spună (și să facă) tot ce vor, notează specialistul în Educație, Ion Ovidiu Pânișoară.
Acest fenomen presupune multe fațete, iar potrivit unui studiu efectuat de Smith, Mahdavi, Carvalho and Tippett (2006), cyberbullying-ul (hărțuire cibernetică) apare sub 7 forme diferite: mesaje text, imagini/video-clip, apel telefonic, e-mail-uri, chat-room, mesaje instant și postări pe website, explică profesorul universitar Pânișoară.
Citește mai multe pe performante.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News