Alegerile recente din SUA reprezntă un moment pe care unii îl apreciază ca fiind critic, alții ca fiind dinamizator, iar restul sunt într-o așteptare a „ceea ce o să urmeze”. Pentru cei care se întreabă ce au în comun o asemenea temă de politică globală și educația copiilor, un specialist în Științele Educației semnalează un experiment realizat tot în timpul unei campanii prezidențiale în SUA.
"Linia de legătură este reprezentată de un experiment realizat tot în timpul unei campanii prezidențiale în Statele Unite ale Americii (este drept că în anii 1980). Astfel, Steven Chaffee și Yuko Miyo (apud Bohler, 2009) au folosit metoda interviului pentru 500 de subiecți care în timpul respectivei campanii erau supuși mesajelor de campanie ale candidaților. Concluzia studiului a fost una absolut șocantă: deși campaniile mediatice au fost semnificative, oamenii au spus că și-au consolidat părerile inițiale și – în mod special – părerea bună pe care o aveau încă de la început față de candidatul preferat. Mai bine zis, mesajele nu făcuseră decât să întărească o poziție și nu să o schimbe în vreun fel", scrie profesorul doctor Ion-Ovidiu Pânișoară, Director, Departamentul de Formare a Profesorilor, la Universitatea din București.
[citeste si]
Care a fost motivul din spatele unei astfel de situații? Oamenii pur și simplu preferau să urmărească mesajele mediatice care le confirmau părerile și alegeau să rejecteze, să evite să se uite la celelalte. Bohler citându-i pe cei doi autori afirmă tranșant: „nu se expuneau (subiecții – n.n) decât la informațiile care mergeau în direcția opiniilor prealabile”
Acest fenomen – care s-a numit „expunere selectivă la informație” poate să explice de ce adesea copiii „nu aud” ceea le spunem (sau cum se spune popular „le intră pe o ureche și le iese pe cealaltă”).
Citește continuarea pe performante.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu