O problemă acută a societății noastre actuale este faptul că elevii nu mai reacționează ca altădată la stimulii de învățare clasici, ceea ce declanșează automat o temă de reflecție pentru cei care răspund de educația unui minor, părinți și educatori deopotrivă: cum poate fi ajutat un copil să își construiască motivația de care are nevoie pentru a spune „Da!" învățării.
Legat de această problemă, profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, consideră că părinții și educatorii se așteaptă ca elevul să învețe (pentru că este datoria lui!) uitând că puși într-o situație similară ar acționa destul de asemănător.
Ori, ar fi cu mult mai eficient dacă cei răspunzători cu educația unui copil ar identifica modalități de motivare pentru învățare, astfel încât micuțul să prețuiască savoarea descoperirilor, să se antreneze și să își dorească să învețe, dar nu din obligație.
Ce trebuie făcut
Pentru început, trebuie identificată motivația profundă pe care un copil o are, pentru a utiliza această forță în beneficiul învățării. Dacă îi plac jocurile video sau sportul, o parte din acești motivatori poate fi utilizată pentru a-i inspira celui mic dorința de a învăța
Esențiale sunt și personalitatea și stilul de predare al adultului. Dacă un profesor vine la oră cu o cutie mare, roșie, strălucitoare, atunci elevii, fascinați de ea, se vor întreba ce se află în ea. Curiozitatea – astfel stârnită – poate să fie apoi convertită în energie pentru predarea lecției.
De asemenea, cel mic trebuie uimit în fiecare zi, astfel că părinții sau profesorii săi trebuie să rămână un „magician", omul care merită să fie ascultat pentru că tot ceea ce spune este uimitor. Asta presupune ca arsenalul magicianului să fie permanent împrospătat cu trucuri.
Un truc simplu pentru "educatorul-magician"
Pentru cei care doresc deja să devină "magicieni" pentru copiii lor, profesorul universitar Pânișoară le recomandă chiar un prim "truc": "Puneți copilul să se gândească la o cifră între 1 și 9 (nu o spune cu voce tare!) Apoi el o să înmulțească (tot în gând) cifra respectivă cu 9. Se obține un număr: se adună cifrele care îl compun și din rezultatul obținut se scade 5. Acum copilul a ajuns la o cifră pe care o să o transforme într-o literă: dacă cifra este 1 se gândește la litera A, 2=B, 3=C, 4=D etc. Ultima sarcină presupune ca – tot în minte – să se gândească la numele unei țări care începe cu litera rezultată. Acum vine „magia": îi spuneți copilului că probabil se gândește, în acest moment, la Danemarca. Savurați uimirea lui, apoi puteți să îi spuneți care este secretul trucului: indiferent de cifra aleasă la început copilul o să ajungă la un rezultat final: cifra „4". Iar mintea noastră alege informațiile care sunt cele mai simple, uzuale: majoritatea oamenilor când ajung la litera „D" o vor lega de Danemarca".
Citește mai multe pe performante.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News