Părinți de succes: Când este copilul pregătit să își asume propriile decizii

Momentul exact când o persoană este pregătită să ia o decizie majoră, responsabilă este greu de precizat, fiind influențat de foarte mulți factori. Pentru că problema dependenței și independenței copiilor îi frământă astăzi pe mulți părinți, profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, consideră interesantă perspectiva prezentată de Makin și Cox (2006), care iau în calcul mai mulți termeni implicați în stabilirea timpului corect al libertății unui copil.

Pentru determinarea corectă a momentului în care copilul este pregătit să își asume propriile decizii, Peter Makin și Charles Cox  explică pentru părinții de succes o serie de factori implicați în acest proces.

• dependența (Lenhardt (în Angel, Amar, Devienne, 2008) o numește gradul zero a autonomiei – cuvântul cheie fiind DA, acceptul controlului fiind total și perioada copilăriei mici este emblematică);

• contradependența (persoana se opune autorității – cum se întâmplă în criza adolescentină – cuvântul cheie este NU, persoana neagă controlul indiferent de forma sa);

• independență (unde cuvântul cheie este EU – când persoana își regăsește identitatea și își structurează autonomia în relație cu celălalt. Copilul experimentează libertatea propriilor decizii și începe să simtă și responsabilitatea acestor alegeri);

• dependența reciprocă și interdependența (cuvântul cheie este DA, DACĂ – sau cum spune Lenhardt – acel Da al unei persoane care ar putea spune și NU; în fapt este vorba despre o reanalizare a controlului venit din partea părintelui după experimentarea libertății – este un proces de maturizare. Interesant este că trebuie să consemnăm o dublă maturizare: a copilului care alege să reaccepte și să valorizeze un anumit control al părintelui, dar și al părintelui care învață să accepte – la rândul său – libertatea copilului).

Deoarece tot acest proces este vital pentru calitatea relației dintre părinte-copil, profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară readuce în atenția părinților perspectiva celor doi autori Makin și Cox.

Dependența este starea pe care fiecare o experimentează de timpuriu, deși la unele persoane ea rămâne valabilă toată viața. Pentru că, în nenumărate cazuri, societatea este astfel constituită încât se spune constant ce să facem (și ce nu!), important este ca fiecare să asculte de reguli și să se adapteze la cerințele unei situații sau alta. Dacă, însă, persoana este incapabilă să își asume o decizie majoră și așteaptă ca viață să îi fie hotărâtă de către cei din jur, atunci echilibrul poate să fie asigurat de către contradependență.

Contradependența apare atunci când copilul simte că a ajuns la maturitatea necesară pentru a-și purta singur de grijă, dar părintele lui nu înțelege asta și continuă să încerce să-l controleze total, ceea ce poate declanșa o stare conflictuală. Pentru a se evita un astfel de moment, părintele ar trebui să-i dea de înțeles copilului că respectă decizia acestuia de a se comporta matur, să-i explice, dar să încurajeze și asumarea responsabilității pentru ceea ce el decide, fără însă a urmări ca cel mic să greșească doar pentru a reinstaura autoritatea totală asupra acestuia printr-o atitudine de genul „Ți-am spus eu! Vezi că nu ești în stare și ai nevoie de mine să iau decizii îl locul tău?!”).

În mod aparent paradoxal, potrivit observațiilor lui Makin și Cox, contradependența apare și în momentul în care părintele se retrage prea devreme și copilul nu se simte încă pregătit pentru acest pas, drept pentru care micuțul va încerca să redevină la controlul părintelui. De aceea, construcția independenței copilului este un proces complex, impunând o evaluare permanentă a stării lui emoționale și a nivelului de maturizare la care a ajuns.

Dependența reciprocă (care pregătește interdependența) presupune un control comun al problemelor, copilul își asumă o serie de aspecte, dar știe că dacă are dificultăți părintele este acolo pentru a-i oferi sprijin și consiliere. Interdependența  poate fi o etapă care poate apare mult mai devreme la un copil și cu multe satisfacții atât pentru cel mic, cât și pentru părinți, dacă aceștia gestionează cu responsabilitate situația.

Citește mai mult pe performante.ro

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News