Părinți de succes: Ghidul părintelui – anul 2012 (I)
Finalul anului 2012 nu aduce, spre marele beneficiu al părinților și nici al copiilor, și sfârșitul unei rubrici dedicate exclusiv educației viitorilor adulți. În vederea pregătirii unor noi sesiuni dedicate părinților de succes, profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației a realizat o retrospectivă a anului recent încheiat și a extras elementele de reflecție, principiile, bunele practici, tot ceea ce ar putea să intre într-un scurt ghid destinat acelora care știu că meseria de părinte nu este una dintre cele mai ușoare.
Astfel, în materialul intitulat "Ghidul părintelui - anul 2012", profesorul universitar Pânișoară a selectat pentru abordare 26 de teme: Ambientul, Atenția și concentrarea, Comunicarea, Consecvența, Cum spunem Nu, Dependență sau independență. Egoismul, Emoțiile și stresul, Forța primelor impresii, Gândirea negativă, Internetul, Învățarea, Încrederea și stima de sine, Jocurile video, Managementul furiei, Memoria, Mesajul-eu, Meseria de părinte, Micul tiran, Negociere în familie, Pedeapsă și recompensă, Sub- și supraîncărcare, Știința întrebărilor, Trauma despărțirii de prieteni, Violența verbală, Vizualizare și sărbătorirea victoriilor.
În ceea ce privește ambientul, părinții nu trebuie să uite ca vacanțele să fie folosite pentru dezvoltarea micuților, folosind toate elementele din jur în avantajul educației copiilor.
Atenția și capacitatea de concentrare a copilului poate fi dezvoltată prin jocuri amuzante, unde părinții prin modul de comportare și abordare trebuie să devină un model pozitiv pentru cel mic.
O problemă majoră căreia trebuie să i se acorde atenția cuvenită este comunicarea, atât cea verbală, cât și cea nonverbală. Este indicat ca cel mic să învețe despre blocajele în comunicare și să afle cum pot fi ele depășite. Copilul nu trebuie izolat de dezbateri, certuri, momente tensionante, ci el trebuie să fie învățat să le facă față și să cunoasscă faptul că fac parte din viață.
Consecvența este, de asemenea, o componentă importantă a procesului educațional, pe care părintele trebuie să o aibă în vedere, întrucât consecințele inconsecvenței sunt dezastruoase. Fie copilul devine stresat și dependent de reacțiile imprevizibile ale părintelui, crește obedient față de cei din jur cerându-le în mod constant aprobarea pentru toate acțiunile pe care le întreprinde, nu are încredere în forțele sale, fie cel mic poate alege să nu mai urmeze îndemnurile părintelui, nu mai ascultă de nici un sfat, respinge din start feedback-ul celorlalți și este caracterizat de către cei din jur drept un rebel.
NU este cuvântul magic pe care părintele trebuie să învețe nu numai să îl spună, ci și cum să-l spună.
Între nevoia de dependență și tendința spre independență, manifestate de copil, părintele trebuie să asigure un echilibru, susține profesorul universitar Pânișoară, amintind de cele 4 faze ce trebuie luate în calcul: (1) dependența numită și gradul zero a autonomiei – cuvântul cheie fiind DA, acceptul controlului fiind total și perioada copilăriei mici este emblematică);(2) contradependența (persoana se opune autorității – cum se întâmplă în criza adolescentină – cuvântul cheie este NU, persoana neagă controlul indiferent de forma sa); (3) independență (unde cuvântul cheie este EU – când persoana își regăsește identitatea și își structurează autonomia în relație cu celălalt. Copilul experimentează libertatea propriilor decizii și începe să simtă și responsabilitatea acestor alegeri); și (4) dependența reciprocă și interdependența (cuvântul cheie este DA, DACĂ; în fapt este vorba despre o reanalizare a controlului venit din partea părintelui după experimentarea libertății – este un proces de maturizare.
Despre egoism, specialistul nostru afirmă că poate fi transformat în altruism la copil, dacă acesta este educat prin acțiuni de binefacere la care să participe și la care să fie consultat.
Tot experiența, dar în principal, pregătirea eficientă, sunt metodele prin care cel mic poate învăța să-și gestioneze emoțiile și stresul. Minimalizarea emoției copilului ar trebui evitată, părintele fiind sfătuit să acționeze precum un antrenor emoțional prin discuții cu copilul, sprijinându-l și arătând că îl înțelege și îl acceptă.
Forța primelor impresii este covârșitoare pentru un copil pus în fața noului: oameni, situații, probleme, drept pentru care cel mic ar trebui învățat să se adapteze rapid, părinții avânddatoria să se asigure și că "respectivele prime momente sunt unele fericite"
Profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară vorbește și despre gândirea negativă a celui mic, vinovată de scăderea stimei de sine a copilului și a succesului său școlar și social, apreciind că părintele trebuie să știe să îndepărteze gândurile negative; mai mult decât atât, trebuie să vedem ce emoții generează gândul negativ:
Gândurile negative sunt prezente în dezvoltarea copilului nostru și au un impact însemnat asupra dezvoltării stimei sale de sine și a succesului său școlar și social. Iată de ce părinții trebuie să știe să îndepărteze gândurile negative și, mai mult decât atât, trebuie să vadă ce emoții generează gândul negativ, pentru a acționa în vederea transformării lor în gânduri pozitive.
Internetul, marea problemă a vremurilor actuale. De aceea părintele de succes ar trebui să se asigure că cele văzute sau urmărite de cei mici în lumea virtuală nu trebuie întotdeauna experimentate în lumea reală.
Citește mai multe pe performante.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
