Pentru a mări perspectivele de dezvoltare pentru cei mici, de-a lungul mai multor săptămâni, profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară, doctor în Științe ale Educației în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației, a transmis părinților de succes o serie de obiective cuprinse în lista lui Guy Missoum, respectiv atenția și concentrarea, memorarea, gestionarea emoțiilor și a stresului. Însă, de data aceasta a venit timpul să fie prezentat un alt element cheie al dezvoltării copilului, comunicarea cu ceilalți, care îi oferă micuțului posibilitatea de a înțelege și de a se face înțeles, de a-și găsi locul în societate.
Pentru a înțelege cât mai bine, importanța măririi capacității de comunicare a celui mic, profesorul universitar Ion-Ovidiu Pânișoară susține că funcțiile comunicării (Gamble, 1993) pun cel mai bine în evidență acest lucru și anume: funcția de înțelegere și cunoaștere, funcția de relaționare consistentă cu ceilalți și funcția de influență și persuasiune.
Astfel, potrivit primei funcții al comunicării, ne investigăm, ne descoperim, pe când, referitor la cea de-a doua funcție, oamenii nutresc o puternică nevoie de a împărtăși celorlalți din experiența proprie, de a se exprima. Nu în ultimul rând, potrivit celei de-a treia funcții, acea de influneță și persuasiune, prin comunicare se învață cum se poate atinge anumite scopuri.
Având în vedere cele prezentate anterior, părinții ar trebui să urmărească cum decurge comunicarea la proprii copii, în acest sens profesorul universitar Pânișoară recomandând și câteva sfaturi pentru cei care vor să-și pregătească micuții pentru viitor.
1. Urmăriți modul în care se oferă feedback în casă. Dacă în locuința familie predomină feedback-ul pozitiv, acesta este mult mai motivant și susține dezvoltarea copilului, în timp ce feedback-ul negativ are succes doar pe moment, pe termen lung fiind mai degrabă distructiv.
2. În casa dumneavoastră reacțiile empatice sunt la ordinea zilei sau fiecare își vede de propriile probleme? Deoarece empatia (definită plastic drept capacitatea de a te pune în papucii celuilalt) este esențială pentru construcția unor relații profunde și de calitate cu ceilalți, copilul învață să devină empatic dacă are în părinte un model, care reușește să-l învețe să gestioneze problemele cu care se confruntă, de tipul unei mustrări a educatoarei, faptul că prietenul/prietena s-a jucat astăzi mai mult cu un alt copil, o notă mică la școală, prima dezamăgire din dragoste, de altfel importante și greu de gestionat emoțional, la vârste fragede.
3. Comunicarea nonverbală. Deși, atât școala, cât și familia, pun accent mai mare pe comunicarea verbală, copilul ar trebui familiarizat cu aspectele comunicării nonverbale, în principal limbajul trupului (gesturi, mișcări, poziții), cât mai devreme în copilăria micuțului și prin joc, de preferat. Este indicat, susține profesorul universitar Pânișoară, ca atunci când un copil se află în public, părintele ar trebui solicitat să spună ce crede despre o persoană: dacă este nervoasă sau fericită, dacă se simte confortabil în acel loc sau ar vrea să plece, dacă este încântată de persoanele din jurul său sau dimpotrivă etc. După ce sunt asculate explicațiile micuțului referitoare la starea persoanei, părintele este îndemnat să-l încurajeze și să-l laude pe copil, în caz contrar, să-i fie oferite lămuriri pentru a putea interpreta corect diferite gesturi ale oamenilor pentru a le cunoaște starea de spirit.
4. Este important să-i vorbiți cât mai devreme despre limbajul toxic și violența verbală. (vezi http://performante.ro/530) În acest ca, copilul este indicat să fie învățat să reacționeze la prin replici potrivite la insulte și să reacționeze adecvat în fața acestor situații de violențe verbale, prin consolidarea la cel mic a unei stime de sine înaltă, prin cultivarea spontaneității răspunsului, prin învățarea modului cum poate să-și mânuiască armele în toate bătăliile pe care le va purta în anii care vor urma.
Citește mai multe pe performante.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News