În prezent, în Parlamentul României se află în dezbatere mai multe proiecte legislative care stabilesc restricții privind publicitatea la jocurile de noroc, o distanță minimă de 300 de metri față de școli, licee, grădinițe, unități medicale, bancare, culturale, interzicerea operării în funcție de numărul de locuitori sau o interzicere totală în localități.
Reprezentanții industriei de jocuri de noroc susțin că dacă aceste proiecte vor fi adoptate în formele propuse, atunci consecințele se vor revedea imediat în veniturile la bugetul de stat și în numărul de angajați care vor fi disponibilizați ca urmare a închiderii a peste 90% dintre locațiile actuale.
„Doar sectorul care activează în land-based și care ar urma să dispară prin adoptarea acestor proiecte legislative, are un impact bugetar de peste 1,6 miliarde de euro. Această cifră o plasează în primele 10 industrii ale României. Mai mult, a doua zi ar deveni șomeri 44.000 de oameni, iar domenii precum sportul, cultura și cinematografia ar fi în pragul colapsului întrucât procentele pe care le percepeau de la industria jocurilor de noroc ar fi aplicabile la o cifră care ar tinde spre zero. De asemenea, contractele comerciale cu diferite cluburi sau activități sportive vor dispărea în totalitate. La toate acestea se adaugă și creșterea criminalității organizate. Avem exemplul Rusiei, unde în 2009 s-a luat o decizie similară, iar un studiu al University of Nevada a arătat că nivelul de criminalitate organizată a crescut îngrijorător, întrucât această activitate s-a mutat în zona nefiscalizată. Statul nu a mai colectat, corupția a crescut, cămătăria și infracțiunile economice, de asemenea, iar jucătorii au devenit extrem de vulnerabili”, atrage atenția Vlad Soare, președintele Federației Organizatorilor de Jocuri de Noroc – FEDBET.
Vlad Soare consideră că proiectele legislative inițiate nu sunt fundamentate științific, ci doar pe păreri personale: „În România, în acest moment, nu există studii actualizate care să fie dedicate dependenței. A spus-o clar și Asociația Română de Psihiatrie și Psihoterapie (ARPP), organizația pe care parlamentarii USR au invocat-o în expunerile de motive ale proiectelor inițiate ca fiind autoarea unui studiu din care au reieșit sute de mii de dependenți de jocuri de noroc, mulți dintre ei aflați în prag de suicid. Citez: <>. În realitate, există o singură cercetare, a Comisiei Europene care arată că, la nivelul U.E, dependența variază între 0,3% și 2,2% din populația adultă. Iar dacă ne uităm la ultima cercetare din țara noastră pe subiectul incidenței jocurilor de noroc în România, din 2016, vedem că România se situează la limita de jos, cu 0.6% din populația adultă care, atenție, poate fi predispusă la a juca mai mult decât trebuie. Dar asta nu înseamnă că este și dependentă. În momentul acesta nu știm dacă avem o problemă reală, care este dimensiunea ei și care sunt metodele cele mai bune pentru a le rezolva, întrucât nu avem studii, cercetari, avem, în schimb, multe declarații politice și certitudinea unui viitor impact economic și social negativ”.
Președintele FEDBET este de părere că doar prin programe de educație, de informare și conștientizare se pot vedea rezultate concrete în ceea ce privește adicția, nicidecum prin interzicerea totală a unor activități perfect reglementate și oferă exemplul Danemarcei care are o legislație mult mai permisivă pentru domeniul jocurilor de noroc și cel mai scăzut nivel al adicției din Europa: „Am fi tentați să credem că acolo unde adicția de jocuri de noroc este 0,3% legislația este foarte restrictivă, în vreme ce la procentul de 2,2% am găsi o legislație mai relaxată, care ar încuraja dependența. În realitate, o astfel de supoziție este falsă. În mod paradoxal, cel mai mic nivel al adicției este în Danemarca (0,3%), țară în care avem cea mai permisivă legislație privind jocurile de noroc și unde există un număr de slot-machines la mia de locuitori mult mai mare decât în România (5000 de aparate față de 2000). Asta ne arată că nu restricțiile de tipul 300 de metri distanță față de obiectivul X sau scoaterea locațiilor de jocuri de noroc în afara orașelor duc automat la o scădere a nivelului de adicție. Din contră, dacă acest lucru se va întâmpla, jucătorii se vor muta în zona neagră, nereglementată. În schimb, ceea ce a făcut Danemarca pentru a obține acest nivel scăzut al dependenței deși are o piață extrem de liberă, a fost să investească masiv în educație. Este, iată, cea mai bună soluție care aduce și rezultate.”
Argumentele politicienilor au mers atât de în extremă încât au corelat cazurile de suicid cu dependența de jocuri de noroc. Industria de jocuri de noroc susține că astfel de ipoteze pot fi enunțate doar de specialiști și subliniază că nu există nicio legătură directă de cauzalitate între decesele sau cazurile de suicid și adicția de jocuri de noroc. „E iresponsabil să spunem că sunt persoane care s-au sinucis din cauza jocurilor de noroc, când nu ştim tot contextul viețiii cuiva. Când vorbim despre sinucidere, vorbim despre o patologie, nu poți lansa ipoteze de cauzalitate față de anumite obiceiuri, obiecte sau orice altceva. Nici măcar specialiștii nu fac asta. Dar ce știm sigur este că soluția este identificarea unor măsuri educative, care să vină în sprijinul persoanelor vulnerabile. Și atunci întreb clasa politică: este o soluție să interzicem o industrie de entertainment bine reglementată care aduce 1,6 miliarde de euro ? Nu cumva măsura este nefundamentată? Nu mai bine investim în educație, în creșterea gradului de informare și în programe pentru promovarea jocului responsabil ?”, declară Vlad Soare.
Reprezentantul FEDBET vorbește și despre fondurile colectate de către stat pentru a combate viciul, precum și pentru promovarea jocului responsabil, bani care nu au fost încă folosiți pentru scopul acesta: „Există două taxe speciale, diferite de restul taxelor pe care industria le plătește pentru a putea funcționa. Este vorba despre taxa de viciu și taxa pentru promovarea jocului responsabil. Taxa de viciu este o taxă introdusă în urmă cu câțiva ani, care a fost justificată prin ideea că statul român trebuie să adune resurse pentru a combate acest viciu. Din taxa de viciu se strâng anual 40 de milioane de euro. Câte programe pentru combaterea acestui viciu a făcut statul român? Câte centre de tratament pentru adicții a făcut statul român? Niciunul. De asemenea, există fonduri și pentru promovarea jocului responsabil, aproximativ 6 milioane de euro, dar care nu au fost folosite. În acest moment, Asociația Joc Responsabil este singura care derulează acest tip de programe. Dar cine susține acest cost? Industria de jocuri de noroc, deși ea a plătit deja taxe uriaşe pentru ca statul să deruleze astfel de programe.”
Cu bani de la industrie, Asociația Joc Responsabil a derulat mai multe programe. Consiliere 24/7 (un program de consiliere psihologică online non-stop derulat pe website-ul www.jocresponsabil.ro), Instruirea angajaților din locațiile de jocuri de noroc (pentru gestionarea corectă a potențialelor probleme pe care jucătorii le pot avea din cauza jocului excesiv), Antrenat de Majorat (un program educativ pentru prevenirea adicției față de jocuri de noroc care se desfășoară în liceele din țară) sau programul Joc Responsabil (care oferă ședințe gratuite de psihoterapie în șase cabinete din țără), sunt doar câteva dintre proiecte pe care AJR le desfășoară.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
de Val Vâlcu