Parlamentul României a scăpat de “cartoful fierbinte” reprezentat de Legea 5G dar implementarea tehnologiei 5G în România va mai dura cel puțin 2 ani

Așa cum ne așteptam, legea a fost adoptată cu nerespectarea obligațiilor ce îi revin României la nivel european, respectiv omiterea notificării în prealabil a Comisiei Europene cu privire la proiectul de lege 5G, în conformitate cu procedura TRIS din Directiva UE 2015/1535. Directiva prevede că orice proiect de lege tehnic sau care are implicații asupra economiei și dezvoltării unui stat membru trebuie să fie notificat către DG Grow. Această abatere procedurală a României poate face ca legea să nu poată fi implementată, chiar dacă a fost adoptată în Parlament.

Din punctul meu de vedere, România ar fi trebuit să urmeze exemplul de bune practici al Germaniei în ceea ce privește o abordare nediscriminatorie, transparentă, multilaterală și obiectivă a viitorului telecomunicațiilor și digitalizării, oferind mai mult timp de dezbatere a acestui proiect de lege important și ținând seama de solicitările actorilor principali din industria locală de telecom. Nu a fost așa, din păcate.

Iar lipsa detaliilor tehnice care să ofere un cadru adecvat de implementare și să susțină piața locală de telecomunicații va conduce la blocaje și va obliga statul să vină cu un nou act normativ care să prevadă aspectele metodologice și tehnice de implementare. Nu există standarde de securitate definite, nu există predictibilitate, nu există aplicabilitate unitară.

Elaborarea unui nou act normativ, cu putere de lege, va însemna timp pierdut în competiția digitală internațională.

Politicienii români consideră că s-au spălat pe mâini pe această temă însă nu au luat deloc în calcul că promulgarea legii nu va ajuta la deblocarea sistemului.

Am mai scris despre calendarul de implementare a Legii 5G, calendar care face imposibilă realizarea licitației 5G în acest an. Intrăm în perioada de monitorizare a ceea ca am spus, au trecut dej așase luni din anul 2021, iar timpul ne va spune dacă am avut sau nu dreptate.

Deși Parlamentul s-a grăbit există o serie de piedici pe care chiar executivul le pune, iar eu cred că nici nu realizează conexiunile și interdependența dintre reglementări. Guvernul rateaza cu o consecventa greu de inteles si cu efecte negative majore pentru piata (operatori si consumatori in egala masura) transpunerea in legislatie a Codului Comunicatiilor, prevăzut de Directiva 2018/1972 a carei data limita a fost decembrie 2020. Chiar daca legea “5G” intră în vigoare, licitatia pentru spectru tot nu va putea fi demarata pana cand Codul Comunicatiilor nu va fi transpus in legislatia interna, întrucat acesta impune noi termene si reguli, altele decat cele prevazute in legistatia actuala.

Depăsirea termenului de transpunere a directivei europene atrage un risc de infringement asupra României al care se adaugă și riscul privind lipsa notificarii Legii 5G potrivit Directivei TRIS. Dar pare că nimănui nu-i pasă!

Nouă, consumatorilor, însă, ne pasă! Iar prin consumatori înțeleg atât persoane fizice cât și juridice.

Pentru că noi vom suporta toate costurile aferente bâlbâielilor executive, fie acestea financiare fie ele de natură competitivă sau comercială.

Noi vom suporta costurile generate de aplicarea arbitară a legii 5G (care poate conduce la creșteri de până la 10 euro pe fiecare abonament de telefonie mobilă), noi vom fi în fața unei  excluziuni digitale și a pierderii de competitivitate din prisma atractivitatii pentru investitii straine directe și tot noi vom suporta costurile datoriilor care se vor face pentru acoperirea deficitului creat de neîncasarea banilor din licitația 5G.

Cine va suporta pierderile de venit apreciate la 6 miliarde de dolari în următorii ani pentru întârzierea implementarii 5G? În cel mai optimist caz vom avea implemntare 5G în doi ani de aici înainte.

Cine va suporta costul de înlocuire estimat la 9,5 miliarde euro al tehnologiilor și echipamentelor care nu vor mai fi autorizate?

Iar dacă vom avea infringement, cine va suporta și costurile acestuia?

Dar de ce trebuie să suportăm noi aceste costuri? De ce nu cei care generează aceste pierderi?

De ce nu există nici un studiu de impact cu privire la costul de inlocuire a echipamentelor care pot ajunge în situația de a nu mai fi autorizate? Sau referitoare la instabilitatea rețelelor de comunicații care pot fi dezechilibrate de aplicarea arbitratră a legii?

De ce nu există un studiu de impact cu privire la capacitatea furnizorilor de livra produse, echipamente și componente în cazul în care unul dintre acestia este exclus de pe piață?

Vă asigur că ne vom trezi peste câteva luni cu nevoia de a cârpi legea sau de a acorda compensații celor care pierd bani, în special consumatorilor finali.

Cu alte cuvinte avem o lege care generează costuri și nu beneficii.

În raport de beneficiile invocate în materie de securitate cibernetică acestea sunt total relative ținând cont de faptul că, în materie de piraterie cibernetică nu companiile furnizoare sunt furnizori de instabilitate ci atacatorii transnaționali care accesează fraudulos sistemele informatice din diverse țări.

Ați avut exemplul elocvent al atacului cibernetic produs împotriva unui operator major de conducte din Statele Unite, Colonial Pipeline, care a dus la oprirea reţelei care transporta 45% din carburantul necesar coastei de est a SUA. Deci situații există, lucruri se întâmplă și nu au legătură cu cine a furnizat software-ul pentru acele conducte sau cu cine asigura mentenanța lor.

Dar cum vi se pare recentul scandal de spionaj de la nivel european, în care, presa daneză spune că Agenția Națională de Securitate SUA (NSA) a folosit un parteneriat cu unitatea de informații externe a Danemarcei pentru a spiona înalți oficiali din țările vecine, inclusiv pe cancelarul german Angela Merkel?

Să redau din ceea ce spune presa daneză: Potrivit investigației care a acoperit perioada 2012 - 2014, NSA a folosit mijloace de comunicare daneze pentru a spiona înalți oficiali din Suedia, Norvegia, Franța și Germania, inclusiv pe fostul ministru de externe german Frank-Walter Steinmeier și fostul lider al opoziției germane Peer Steinbrück. Danemarca, un aliat al Statelor Unite, găzduiește mai multe stații-cheie pentru cablurile submarine de internet către și dinspre Suedia, Norvegia, Germania, Olanda și Marea Britanie. Potrivit surselor care au făcut declaratii în presa daneză, prin recuperări direcționate și utilizarea software-ului de analiză dezvoltat de NSA cunoscut sub numele de Xkeyscore, NSA a interceptat atât apeluri, mesaje text, cât și mesaje de pe chat către și de la telefoane ale oficialilor din țările vecine.

Vi se pare o acțiune corectă? Asta ne dorim?

Sau să întreb altfel: cu ce ne ajută Legea 5G să nu fim în situația europenilor spionați ca în cazul de mai sus?

Suntem serioși sau ipocriți? Și la ce ne folosește dacă nu ne ajută dar ne mai și costă?

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News