Pătraru, în mijlocul unei escrocherii. ATENȚIE ce cumpărați!

"Sunt înjurat și pentru ce nu fac. O doamnă e foarte supărată pe mine și îmi trimite un mesaj: "Domnule, de ce sunteți în poză, la reclama cu Ecoslim, nu e bine sa mințiți, eu am consumat 6 st (sticle, probabil, n.m.). Și nu am slăbit deloc. Mințiți cu nerușinare."

Las la o parte credința acestei femei, că poate slăbi dacă bea un preparat magic, asta e, de-aia și au succes la noi tot felul de tâmpenii, pentru că statul își asumă prea puțin rolul educațional. Vă dați seama că acestei doamne poți să-i dai să bea orice, dacă îi spui că este un produs recomandat de unul care apare seara la televizor? O și văd: Vreți să nu mai aveți probleme, doamnă? Beți asta! Ce este? Cianură, doamnă. Aoleu, nu îmi face rău? Nu, deloc. E la modă acum cianura. Și Pătraru bea în fiecare seară și ați văzut că nu reușesc ăștia să-l scoată de la televizor. Și-a mai și slăbit maimuța, deci cianura e bună. A, ok, dați-mi șase sticle, vă rog!

Un alt mesaj, tot o doamnă, dar din altă categorie: "Buna seara dle Pătraru. Este adevărată reclama cu eco-slim? Sincer, nu înțeleg nimic. Discuția cu medicul este adevărată?"

Așadar, doamna nu crede, deși înțeleg din mesaj (nu am găsit încă nimic în acest sens) că există chiar o discuție cu un medic. Asta îmi aduce aminte de o altă fază, petrecută acum câteva luni. Niște unii, care voiau să strice un contract comercial intre Digi și un producător de bere, au luat un material de-al meu din emisiune, în care eu vorbeam despre reclamele la bere în general, au pus alt titlu pe ecran, înțelegându-se astfel că eu vorbesc despre o anumită marcă de bere, Timișoreana. Deși am cerut de mai multe ori să mi se spună cine a făcut asta, de unde a venit materialul, să știu pe cine dau în judecată, nici până în ziua de azi nu am aflat. Ciudat, nu? Să fii acuzat de o chestie și când demonstrezi că e o făcătură nici cei care ți-au adus-o la cunoștință să nu mai fie interesați de aflarea adevărului! Mhm, unde am mai văzut eu asta? A, știu: la unele instituții de forță ale statului de drepți, nu? Parcă ele lucrează așa...

Dar să rămânem la produsul ăsta de slăbit. Am atașat și o captură, pe care mi-a trimis-o buna mea prietenă, Claudia. Nu mai găsesc pagina respectivă, deci cam asta e tactica mizerabilă a celor care fac măgăriile astea. Desigur, am raportat, voi reclama, dar șansele să și găsesc pe cineva responsabil sunt minime. Și nu ar fi exclus, la fel ca la faza cu "reclama" la bere, să fie opera unui concurent de-al ăstora, deci alți mincinoși, care au vrut astfel să îmi atragă mie atenția, ca să le rup cocoașa dușmanilor. Că înțeleg că sunt foarte mulți hoți care activează pe segmentul ăsta, al producătorilor de rahat, care îți promit că vei slăbi dacă bei porcăria produsă de ei. Să ne înțelegem, TOATE aceste produse sunt niște porcării. Sfatul meu este să raportați imediat aceste pagini, aceste reclame. Și să nu credeți nimic din ceea ce vă promit. Vor dispărea, dacă nu mai pot pescui tot felul de naivi.

Iar acum, că tot m-am stârnit, despre slăbit, pe scurt. Că pe lung mă gândesc să scot o broșură, ceva, pentru că de trei ani, de când am decis să am grijă de sănătatea mea, văd atât de mulți oameni abordând greșit această problemă și eșuând...

Veți auzi și veți vedea multe, când veți decide că vreți să slăbiți. Și, pentru că mai mulți oameni mă întreabă cum am făcut să slăbesc și cum fac să nu mă îngraș la loc, deci nu vorbesc chiar neîntrebat aici, vă spun acum trei lucruri cu care probabil vă voi dezamăgi profund:

1. Aveți nevoie de un scop.

Știți asta. Ce nu știți probabil - și mie mi-a luat mult să-mi dau seama - este că scopul trebuie să fie unul la care țineți foarte mult. Să fim serioși, am fost și eu în punctul ăla, nu vă displace că sunteți gras/grasă. Da, vă mai e uneori rușine cu voi în public, atunci când trebuie să mergeți la plajă, dar nu atât de rușine încât să vreți să slăbiți. E o rușine cu care puteți trăi fără probleme. Că dacă n-ați putea, v-ați mișca fundul la sală și la un regim de viață sănătos. Ei bine, când spuneți: ok, o să merg și eu la sală, că deja arăt aiurea, nu mai intru în haine, nu-mi mai văd scula nici când mă uit în oglindă, în cazul bărbaților, veți reuși să mă mobilizați și-o să vă țină vreo două-trei luni. Nu veți putea să vă țineți de treabă însă. De ce? Pentru că scopul vostru nu vă motivează deloc. Pentru că voi vă simțiți bine cu voi acum, când aveți 20 de kile în plus. Așadar, scopul trebuie să fie altul, mult mai important, care să vă facă fericit. Vă dau câteva: să fiu sănătos, să pot alerga cu copiii în parc, să fiu un exemplu pentru ei, să trăiesc o sută de ani, să mor în somn, să nu îmi petrec ultimii 20 de ani din viață prin spitale, să termin un maraton, să pot să fac sex ca-n filmele porno, să nu gâfâi ca un porc / scroafă când mă rostogolesc de pe o parte pe alta...

Odată stabilit un scop la care țineți, nimic nu vă mai poate opri. Dacă renunțați și acum, scopul ales nu e ok. Sau aveți de lucrat la cap mult mai mult decât aveți de lucrat la corp, deci, începeți de acolo.

2. Îmbrățișați procesul!

Cei mai mulți oameni cu care am vorbit despre slăbire sau pe care i-am văzut la sală în ultimii ani iubesc rezultatul, dar urăsc procesul. Sunt ca mine cu chitara. De când mă știu, aș vrea să știu să cânt bine. Mi-am luat chitară, am băgat bani în cărți, în metode, în abonamente la tot felul de site-uri care îți promit că mâine dimineață o să fii profesorul lui Slash, mi-am făcut un program de exersat, dar nu reușesc să mă țin. Și găsesc scuze: n-am timp, nu pot, e prea greu, nu înțeleg (deși când mă mobilizez și exersez câteva zile la rând e limpede că pot) și așa mai departe. E clar că nu pot îmbrățișa procesul. Nu sunt pregătit pentru el. E evident că nu-l vreau acum, că scopul meu, acela de a cânta la chitară, nu e suficient pentru a mă face să îmbrățișez procesul.

[citeste si]

Ideea e, nu doar pentru slăbit, ci pentru orice, să îmbrățișezi nenorocitul de proces. Să-l iubești! Să îl faci parte din tine. Să ți-l bagi în venă! Să ajungă să te facă fericit. Am citit într-o carte a unui tip care a studiat ani întregi reacțiile chimice la nivelul sistemului nervos (am citit cel puțin 30 de cărți serioase pe acest subiect, în ultimii 5 ani, cred că sunt unul dintre acționarii Amazon, la cât am cotizat - da, doi ani, până să mă apuc de acest proces, doar am citit despre asta) că mersul la sală e tratat de creier la fel ca orice altă dependență. Doar că trebuie să-ți duci creierul în acel punct. Să nu mai poată fără. Să tragă el de tine ca atunci când, dependent fiind, nu-i dai o țigară când cere.

Nu e ușor, pentru că procesul e al dracului de greu. Dacă ar fi ușor, l-ar parcurge toți. Dar totul se întâmplă în mintea noastră.

3. Nu așteptați rezultatele!

Slăbirea nu se produce la sală. Acolo poți scăpa de ultimele straturi de grăsime, dar nici măcar de alea. Grăsimea arde în mușchi, e drept, iar mersul la sală duce, pe termen lung, la înlocuirea grăsimii cu masă musculară, în condițiile unui program inteligent de antrenament. De-aia antrenamentele cu greutăți combinate cu antrenamente HIIT au rezultate, iar alergatul pe bandă e cea mai mare prostie pe care o poți face când mergi la sală (pe lângă faptul că slăbește doar dacă faci cu orele, ca dementul, îți distruge spatele). Dar slăbirea se face în principal în bucătărie. E matematică, frate! Cât bagi în tine și cât scoți. Bagi 4000 de calorii pe zi și folosești doar 2500, atunci poți dormi la sală, nu te ajută. Ideea e să bagi mai puțin decât scoți, ca să ajungi la depozitele pe care corpul tău le-a făcut cu atâta efort, în timp. Iar asta faci doar umblând la alimentație. Nu mă lua cu "vai, dar eu nu rezist, când văd un tort îl halesc pe tot!". Dacă spui asta, scopul tău, ăla de care am vorbit mai sus, e de rahat. Deci, taie de pe listă zahărul, alcoolul și pâinea. Nu imediat, știu, e greu. Treptat. Studiază-te o săptămână, scrie tot ce mănânci, și apoi vezi ce poți să scoți. Bei o tărie sau o bere când ajungi acasă? Ia vezi, poți doar în weekend? Apoi, peste trei luni, poți doar la două weekenduri? Unul pe lună, peste șase luni? Pâine. Câtă bagi? Una pe zi? Vezi cât îți ia să ajungi la o felie dimineața și atât. Zahăr. Ăsta e cel mai nasol. Dă dependență și foame. Scoate-l din cafea, din ceai, apoi din mâncare (vei fi uimit să afli cât zahăr e în mâncare! Verifică etichetele, o să renunți la o mulțime de prostii după ce vei afla ce conțin). Tu îți stabilești limitele, nu consuma suplimente sau alte prostii, pastile de slăbit, băuturi. Vei fi tentat să o faci, așteptând rezultate mai rapide. Și ieși din logica asta tâmpită! Nu trebuie să slăbești în trei luni. Ți-a luat zece ani să prinzi formele astea de azi, nu? Ai muncit serios pentru asta, în fiecare zi! Când ai început să te îngrași, nu cred că te uitai zilnic în oglindă și te urcai pe cântar spunând: uite, azi nu m-am îngrășat destul, am mâncat doar treișpe șaorme, mâine trebuie să mănânc mai multe prostii!

Propune-ți să slăbești în trei ani, controlat și fără stres. Ai 30 de kile în plus? Dă jos zece kile pe an. Nici măcar un kilogram pe lună, tati! Mai mult decât rezonabil, cred eu. Dacă pui aici bariera dintre fericire și nefericire, gândește-te cum te vei simți la fiecare lună când vei vedea că ai slăbit mai mult de un kilogram, fără eforturi prea mari! Nu contează un kilogram de la o lună la alta, dar peste trei ani? Minus 36 de kile față de azi. Cum sună? Cum bine spune Daniel Pink, în cartea lui, Drive, nu rezultatul trebuie să fie răsplata, ci activitatea în sine. Când veți ajunge în acest punct, când veți găsi plăcere în proces, atunci ați câștigat lupta cu voi. Sună banal, nu?

Nu uitați: totul este în capul vostru. Cu el trebuie să lucrați serios, înainte de a vă apuca de restul corpului. Începeți de azi! Baftă!", a scris Dragoș Pătraru pe Facebook.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News