Paul Negoiță, mărturisiri despre Ion Diaconescu: Momentul a fost sesizat cu discreție
Ion Diaconescu, fostul preşedinte al PNŢCD și fost președinte al Camerei Deputaților, a murit în octombrie 2011. Alături de Corneliu Coposu, Ion Diaconescu s-a identificat practic cu istoria modernă a Partidului Naţional Ţărănesc, al cărui membru a fost încă din 1936.
În perioada regimului comunist, s-a numărat printre sutele de luptători anticomunişti condamnaţi la ani grei de închisoare.
Despre cum era Ion Diaconescu a scris și Pr. Prof. Dr. Paul Iulius Negoiță în cartea sa "40 de rânduri". Profesorul îl descrie drept un om cu demnitate, bun simț și un om care merită să nu fie uitat de poporul român.
Iată ce scrie Paul Iulius Negoiță în cartea "40 de rânduri"
"În urmă cu vreo 15 ani, l-am zărit, în treacăt, pe Ion Diaconescu. Mergea - cu un pas egal, puţin mişcat, cu o mapă neagră şi un costum simplu, în culorile toamnei care era pe la jumătate, - pe lângă Biserica „Sfântul Spiridon Nou" din Bucureşti şi urca pe Dealul Patriarhiei, unde-şi avea sediul Camera Deputaţilor. Era preşedintele Camerei inferioare a Parlamentului României. Avea o demnitate în atitudine, dar una măsurată, o demnitate cotidiană, de bun simţ. Singur, fără alaiul altora din vremea sa şi mai ales de mai târziu, gânditor, dar prezent, mergea firesc spre locul său de muncă, probabil la fel de firesc cum mersese în momentele „de bine" din viaţa sa, aflată atunci spre apus, dar şi în cele mohorâte, destule înainte de ́90, dar, cu siguranţă şi după aceea. A fost ultima dată când l-am întâlnit „pe viu".
L-am urmărit, adesea, la televizor. Avea un limbaj mai mult tehnic, curat, fără alunecări spre trivialitate sau bombastic. Avea un simţ sănătos al măsurii! A trecut la cele veşnice la o vârstă patriarhală. Momentul a fost „sesizat" cu destulă discreţie de public, încă aţintit cu privirea la gâlceava cotidiană de pe marginea „şanţului naţional". În ultimii ani, a trăit aproape în anonimat, ca şi propriul partid, adus în această stare de o parte dintre liderii locali sau naţionali ai „noii generaţii ţărăniste", scrie Paul Iulis Negoiță.
Ion Diaconescu, un simbol
"Deşi inactiv politic în ultimii ani, trecerea la cele veşnice a fostului preşedinte de onoare al PNCŢD este o pierdere a societăţii în ansamblu. Fără a avea „imaginea demiurgică" a unui lider charismatic şi pe deplin eficient în „managementul politic" postrevoluţionar - care presupune reuşită indiferent de context - Ion Diaconescu, cel care era ultimul supravieţuitor al închisorii de la Râmnicu Sărat, rămâne un simbol, tocmai prin acest simţ al măsurii. Contrastantă până la antiteză atitudinea sa politică cu cea a multor politicieni care nu au găsit simţul măsurii proprii, golind demnitatea publică pe care o ocupă de conţinut", mai scrie Paul Iulius Negoiță.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
