Pavel Bartoș, drama din spatele zâmbetului larg: Ce-aș fi putut face?

"Tatăl meu a murit când eu aveam șaisprezece ani și dintr-odată, a trebuit să devin și mai responsabil. A trebuit să mă angajez. Noi fiind patru copii, mama a ajuns casnică și trebuia să lucrez eu. Ziua eram la școală și seara mergeam să fac zidărie, că ce-aș fi putut face?", a povestit Pavel Bartoș.

Pavel Bartoș, despre drumul către teatru

"Cred că pasiunea mi-am descoperit-o pe la 15-16 ani, când am început să conștientizez, de fapt, ce-i cu mine, ce pot să fac și cam care este drumul pe care vreau să-l urmez. La un moment dat mă gândeam să dau la Regie, dar mi-am dat seama că sunt o persoană mult prea activă pentru un regizor. Cam așa a debutat iubirea și întâlnirea mea cu teatrul. Și, bineînțeles, adoram spectacolele de la Miercurea Ciuc (eu fiind de acolo) care veneau o dată la o luna, două sau chiar trei luni, veneau destul de rar spectacole în limba română, iar când veneau, cred că dacă erau în trei reprezentații, le vedeam pe toate", a declarat prezentatorul tv, pentru teenpress.ro.

"Sunt mândru de obârșiile mele"

"Undeva, cândva, din partea tatalui, străbunicul meu a fost ungur. Bunicul meu s-a căsătorit cu o româncă. Tatăl meu, care era jumătate ungur, jumăte român, s-a căsătorit cu o româncă. Eu, care sunt un sfert ungur, 75% român m-am căsătorit cu o româncă. Procentajele le calculaţi voi. Oricum, sunt mândru de obârșiile mele, indiferent de procentaj. Datorită acestor 'rădăcini', mi-a făcut mare plăcere să joc în limba maghiară la Teatrul Maghiar din Timișoara, dar și pe scena Teatrului Odeon, în piesa 'Pyramus and Thisbe 4 you", mai spunea Pavel Bartoș.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News