Pe cine ține Ana Birchall în brațe de Crăciun. "Cutiuţa cu amintiri" a fostului ministru

Ana Birchall petrece Crăciunul la Suceava alături de soțul, copilul și câinele său. De altfel, acesta din urmă, Tomy, este vedeta pozelor pe care fostul ministru le-a postat pe Facebook.

Mesajul este unul amplu și se vrea o poveste despre cum vede Crăciunul Ana Birchall:

”Povestea mea de Crăciun pe care vreau să o împărtășesc cu voi!
Așa ca în Ajun de Crăciun vă propun să stăm împreună la povești! Sper să vă placă????!
Cred că pentru fiecare dintre noi cea mai familiară imagine a Crăciunului este cea a unei povești despre daruri, despre generozitate și despre a fi împreună cu cei dragi. Și pentru mine, Sfânta Sărbătoare a Nașterii Domnului este în primul rând despre întoarcerea la povestea copilăriei, la visele care ne inundă sufletul și la pruncul care se naște în ieslea din Betleem.

A fost o dată ca niciodată... Așa începe fiecare poveste din viața noastră cu bucuriile sau tristețile inerente, însă cea mai frumoasă dintre ele cred că este cea legată de Sărbătoarea Crăciunului. În seara în care Fiul lui Dumnezeu primește să se nască din Sfânta Fecioară într-o peșteră din Betleem, fiecare dintre noi își trăiește povestea propriei vieți în sânul celor dragi. Crăciunul este timpul cel mai potrivit pentru depănarea amintirilor, pentru introspecția și evocarea copilăriei cu momentele ei de o dulceață inepuizabilă.

Pentru mine, Crăciunul este cea mai frumoasă sărbătoare din an, singura în care ni se mai permite să fim copii.
Poți visa cu ochii deschiși la sania Moșului care vine și se oprește numai pentru tine în liniștea casei învăluită în miros de brad. În seara de Ajun rememorez cu ochii minții și lacrimi în suflet frumoasele clipe ale copilăriei în care mama așeza la căpătâiul meu și al fraților mei, Iulian și Stefan, câte un cadou pe care îl distingeam și îl intuiam în întunericul strălucitor al nopții magice. Emoția cu care furam câteva clipe de somn în așteptarea Moșului mă urmărește și astăzi când împodobesc în fiecare an, aproape ritualic, bradul de Crăciun, la Dorna Arini, județul Suceava, cu băiatul meu Andruțu. De fapt, cred ca nu împodobim un brad, ci un crâmpei de suflet!

Și pentru că povestim în intimitatea apropierii Nașterii Domnului, vreau să vă fac o mărturisire. Cel mai aproape m-am simțit de fiorul Dumnezeirii atunci când am vizitat Locurile Sfinte, unde s-a născut şi s-a jertfit Iisus Hristos, iar sentimentele pe care le poţi trăi în aceste locuri unice sunt cu greu descrise în cuvinte. Cu greu poţi să exprimi ceea ce simţi şi ceea ce trăieşti în aceste locuri binecuvântate. Aceeași încărcătură spirituală mă încearcă și în preajma Crăciunului. Frumuseţea şi profunzimea acestei sfinte sărbători sunt cu totul şi cu totul aparte. Nicăieri nu am simţit fiorul unei sărbători în care omul se întâlneşte cu Dumnezeu ca în creştinismul ortodox românesc. De la colindele copiilor, la mirosul merelor coapte, al răşinii de brad sau al cozonacilor împletiţi în special de bunica, toate fac din sărbătoarea Crăciunului una cu adevărat personală, intimă, familială. De Crăciun ne simțim în siguranță, generoși și, mai presus de toate, ne simțim copii alături de pruncul Iisus.

În sufletul de copil la care mă întorc de Crăciun retrăiesc emoția cu care bunicii mei, Cătălina și Gheorghe, veneau în fiecare an în seara de Ajun pentru a ne colinda. Cu ochii copilului care a crescut văd în acest gest simbolic legătura mea cu o lume în care îmi regăsesc rădăcinile, o lume care ne spune șoptit cine suntem, de unde venim și mai ales că nu avem un viitor în afara tradițiilor noastre creștine.

Pentru mine Crăciunul înseamnă cetină de brad, colinde în surdină, mireasma cozonacilor din cuptor și a merelor coapte cu scorțișoară. Toate aceste lucruri te învață să privești viața și prin ochii tradițiilor și valorilor românești. Întoarcerea la izvor te face să guști din prospețimea niciodată alterată a credinței în Dumnezeu.

Și pentru că fiecare dintre noi iubește povestea și își creează propriul univers feeric, de Anul Nou, respect cu sfințenie împreună cu familia mea o frumoasă tradiție pe care am învățat-o de la tatăl meu ca aproape de miezul nopții, cu câteva minute înainte de trecerea dintre ani, să ieșim cu toții afară să întâmpinăm Noul An. E o formă de a deveni familiar cu ce îți aduce Bunul Dumnezeu în viața ta și cu acceptarea darurilor Sale.
Dincolo de poveștile care însoțesc sfânta sărbătoare a Nașterii Domnului nu trebuie să uităm însemnătatea reală a Crăciunului. Ce dar şi ce bucurie mai mare poate cineva să ofere decât pe însuşi Fiul Său, pe care L-a trimis în lume ca model de viaţă şi, mai apoi, îngăduind jertfirea Lui, ca dorinţă de mântuire a oamenilor şi dovadă a iubirii Lui nemărginite faţă de noi? Aceasta este lecţia profundă pe care Dumnezeu a oferit-o oamenilor prin Iisus Hristos, un arhetip de bunătate, modestie şi sfinţenie, din care fiecare putem lua câte puţin pentru a da celorlalţi acum şi în restul anului.

Vreau să vă invit pe fiecare dintre voi să vă trăiți povestea în Sfânta noapte de Crăciun și să vă abandonați în lumea de vis a Moșului care ne cheamă să ne recăpătăm inocența și candoarea sufletului unui copil. Pruncul Iisus se naște în ieslea întunecată și rece, dar poate să găsească adăpost în inima noastră dacă știm să ne bucurăm de darul Său cu inocența copilului care mai crede în minuni. Doar așa veți putea intra cu adevărat în atmosfera Crăciunului, iar la trecerea dintre ani vă veți putea alătura sufletelor minunate ale copiilor voștri sau ale celor dragi și să le șoptiți iubirea ce le-o purtați dincolo de granița timpului.

Din 2001, de când s-a născut Andruțu, primul lucru pe care îl fac în secunda întâi a Noului An este să-mi iau băiatul în brațe, să-i dau un pupic și să-i spun „Te iubește mami".

Sfânta sărbătoare a Crăciunului este ocazia potrivită de a ieşi din egoismul care ne caracterizează în viaţa de zi cu zi şi să învăţăm să dăruim mai mult celui de lângă noi. Cred că putem intra cu adevărat în spiritul Naşterii Domnului, căutând să răspundem la iubirea lui Dumnezeu care îşi dăruieşte Unicul Fiu, prin iubirea faţă de cei din jur.

Trebuie ca în anul care bate la uşă să ne străduim, cu toţii, să iubim mai mult România şi pe români, să-i reprezentăm cu cinste, profesionalism şi demnitate, pentru a fi cu adevărat demni de Grădina Maicii Domnului în care poporul român a fost rânduit să trăiască.
Aș vrea ca pentru o clipă, în Sfânta noapte de Crăciun, să închidem fiecare ochii și să ne reîntoarcem la vârsta copilăriei în care îl așteptam cu emoție, cu sfială și cu multă nădejde pe Moș Crăciun, pentru că, nu-i așa, am fost cu toții cuminți. ????
Putem face din sufletele noastre o iesle mai caldă pentru Bunul Dumnezeu care se naște de fiecare dată cu nădejdea că omul se poate îndumnezei.
Aud deja glas de colinde, clinchet de clopoței, liniștea zăpezii... ascultați... Moș Crăciun a sosit!

Împartășesc cu voi căteva fotografii din "cutiuţa cu amintiri"... în așteptarea Moșului!”, este mesajul Anei Birchall.

NB - Sublinierile aparțin redacției

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News